Pruteanu (III)

Cer respectuoase scuze cititorilor și redacției: constat că, dintr-o eroare de computer (două articole cu titlu foarte asemănător la „my documents”) s-a publicat joi o tabletă mai veche a subsemnatului, care, oricum, își păstrează în întregime actualitatea, dar… e scrisă în urmă cu 2-3 ani. Regret incidentul; iată textul ce-l pregătisem pentru rubrica precedentă:
Greu de înțeles rămâne ce s-a putut reproșa emisiunii tv de cultivare a limbii realizată de Pruteanu, în afara faptului (grav!) că-l avea ca autor… pe Pruteanu. Într-un spațiu de numai 5 minute se concentrau inteligent, spumos și spectaculos observații pertinente privind starea limbii, cu efect direct asupra vorbitorilor de română, incomparabil mai eficiente decât normările academice nesusținute mediatic și sortite să rămână ignorate în necitita filă de dicționar. În febr. 1996, gazeta franceză „La Croix” considera emisiunea „Doar o vorbă…” „O reușită care a ridicat la înălțime entuziasmul telespectatorilorromâni.” În țară, opiniile mai mult decât favorabile aliniau nume… nealiniabile, de la la Liiceanu („Pruteanu face gimnastică de recuperare a poporului meu (…) îl face să creadă din nou în adevăr și în sentimente. Și o face cuviincios, fără gravitate pedagogică tâmpă”) la Beligan („Densitatea spirituală a celor 5 minute mă uimește. Erudiția, umorul subțire, ironia grațioasă, finețea nuanțelor sunt calități care îl propulsează în topul preferințelor mele…”), de la Alex. Ștefănescu („asistăm la o demonstrație de virtuozitate pedagogică”) la C. Stănescu („Una dintre cele mai captivante emisiuni”), de la Mircea Dinescu („Pruteanu posedă un geniu satiric, un geniu special, fiind omul cel mai spiritual al Televiziunii…”) la Mircea Mihăieș („Pruteanu se bucura nu numai de audiență, ci și de un prestigiu de neimaginat azi”), toate exprimând entuziast o apreciere cvasi-generală. Și totuși, emisiunea a fost suspendată!
Pare legitimă supoziția lui Gh. Grigurcu: „poate că tocmai eclatanța, așa cum se întâmplă, a dus lasuspendarea acesteia”. Rezon! Prin adrese succesive, TVR afirmă că emisiunea n-a fost, Doamne ferește, suspendată, ci a trebuit să se țină seama de rigorile grilei de vară, „când se transmit multe meciuri de fotbal”. Se va avea în vedere „reintrarea acesteia în grila de programe la toamnă”, „în urma cercetărilor de piață”. Aș! Fără a se mai face vorbire despre vreo „cercetare de piață”, emisiunea a fost suprimată și… punct.
La urma urmei, de ce să ne amintim toate astea? Doar pentru că limba mandarină (1.400.000.000 de vorbitori pe glob, 885.000.000 în China) a hotărât să interzică total utilizarea anglicismelor? Pruteanu cerea mult mai puțin. Cât despre chinezi, e dreptul lor să facă tot ce poftesc din grijă, fie și exagerată, pentru sănătatea limbii ce-o vorbesc. La fel de îndreptățită o fi oare cronica inacțiune a românilor față de starea limbii strămoșilor? Demersurile legislative ori mediatice ale lui Pruteanu barem marcau o preocupare, iar cele semnalate atunci, din păcate, s-au confirmat și încuibat ilicit în limbă.
De pildă: într-o tabletă din martie 2006, fostul nostru amic arăta cu degetul o proaspătă licență, acceptată în pofida canoanelor gramaticii: utilizarea lui ca ȘI în loc de ca, pentru protejarea de cacofonii. Și iată că o eschivă cu destinație en detail a fost preluată, din neștiință de carte, en gros: toată lumea, de la țăran la academician, nu mai spune decât „ca și”. Rămâne să-l corectăm și pe Eminescu: „Trecut-au anii ca (ȘI) norii lungipe șesuri”… Mai ieri am auzit-o pe dna Udrea articulând drăgălaș „eu, ca ȘI avocat…” De ce ca și , că nu-i vorba despre nici o comparație? Unde-i cacofonia? Ar fi mers de se spunea „eu, ca călăreață”, ori „eu, ca consilieră”, dar „ca avocată”, ce rost are ȘI-ul protector? Iertată fie-ne vulgaritatea comparației, dar… „altă rimă n-am avut”: nici prezervativul, care, nu-i așa, protejează, nu se arborează mereu, ci doar… când își are rostul!
Dacă, alături de îndemnul să ne ferim de sare, zahăr și grăsimi, la TV s-ar spune „doar o vorbă” pe tema „așa-i corect, așa-i greșit”, într-o săptămână-două, nația s-ar corecta din mers. Dar cine s-o facă?