Prudenți, nu fricoși; blânzi, nu naivi

În contextul primei trimiteri a ucenicilor la propovăduire, Domnul le spune, între altele: „Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți, dar, înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii” (Matei 10, 16). Imaginea unei oi aflate în mijlocul lupilor stârnește frisoane, mai ales printre credincioșii îngrijorați de mersul actual al lumii. Însă mesajul e mai degrabă sursa unei mari nădejdi. Căci nu ne cere Mântuitorul să acționăm precum „lupii” ‒ grupați în haite, agresivi, sălbatici ‒, ci să cultivăm ascultarea și blândețea specifice „turmei celei cuvântătoare”.
Observăm că se spune „ca niște oi” dar, ulterior, se vorbește de „lupi”, iar nu se spune ceva de genul „ca niște lupi”. „Oile” au ca model bunătatea absolută a „Mielului lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29). Creștinul tinde, așadar, continuu către această asemănare cu Dumnezeu. Lupul e însă imaginea diavolului ce nu-și mai schimbă condiția. În rugăciunea a doua de dinainte de Împărtășanie a Sfântului Ioan Gură de Aur, se spune: „ca nu cumva, rămânând departe prea multă vreme de împărtășirea Ta, să fiu prins de lupul cel înțelegător”. „Înțelegător” nu în sensul că ar da dovadă de vreo înțelegere față de noi, că ne-ar menaja vreodată, ci în sensul de „cugetător”, de ființă care, în mod conștient și liber, alege să facă rău. De altfel, în unele cărți de rugăciune se folosește, mai nou, formula „lupul cel nevăzut”.
Mai greu de înțeles este partea a doua a îndemnului lui Hristos către ucenici. Textul poate fi chiar scandalos pentru cei ce asociază imaginea șarpelui exclusiv cu cea a satanei. „Nevinovați ca porumbeii” mai pricepem noi că putem fi. Dar „înțelepți ca șerpii”… chiar așa? Da, textul este fără echivoc. Iată cum apare, de-a lungul timpului, tipărit în limba română. Biblia din 1688: „Iată, Eu trimițu pre voi ca oile în mijlocul lupilor; deci fiți înțelepți ca șerpii și întregi ca porumbii”. Biblia din 1914: „Iată, Eu vă trimit pre voi ca oile în mijlocul lupilor; deci fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii”. Biblia din 2008: „Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți, dar, înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii”. Deși în alte părți ale acestui verset se pot constata modificări, nu s-a modificat în nici o variantă sintagma „înțelepți ca șerpii”.
Evident, Domnul nu ne cere să fim înțelepți ca diavolul. Altminteri, ar fi spus să „fiți înțelepți ca șarpele”. Folosind pluralul, e clar că se face trimitere la aceste reptile târâtoare. Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina ne deslușește înțelesul acestei comparații: „Înțelepciunea șarpelui constă, după tâlcuitori, în faptul că, atunci când bați un șarpe, acesta își ferește mai ales capul de la lovituri. Tot așa și creștinul, în necazuri și în situații dificile, trebuie să-și păzească mai ales credința. Înțelepciunea șarpelui mai înseamnă și aceasta: atunci când vrea să-și lepede pielea cea veche, se strecoară printr-o crăpătură strâmtă, deoarece altfel nu și-ar putea-o lepăda; așa și creștinul, dacă vrea să se despartă de omul cel vechi, trebuie să meargă pe calea cea îngustă, după învățătura evanghelică. Iar blândețea porumbelului înseamnă nerăutatea și iertarea în supărări sau necazuri și în altele de același fel” („Filocalia de la Optina”, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 91). Un alt aspect pe care-l putem învăța de la șarpe este acela de a ne feri capul de pericole ‒ cu trimitere la paza minții noastre (trezvie). Sau de a ne coborî, prin rugăciune, mintea în inimă, după cum șarpele se încolăcește și își pune capul în mijloc, spre a-l proteja.
Nu putem să nu adăugăm faptul că Mântuitorul face, totuși, referire la „șarpe” (la singular) atunci când prorocește Răstignirea Sa: „după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului” (Ioan 3, 14). E acesta și un simbol al asumării firii omenești de după căderea din Rai (survenită în urma ispitirii de către șarpele numit „răutatea cea veche”). Șarpele este însă de aramă, nu este viu, nu ucide. Adică Domnul asumă urmările păcatului, dar păcatul nu este lucrător în El. Dimpotrivă, dă viață tuturor celor ce privesc (se „reorientează” ‒ adică, se pocăiesc) spre acest „șarpe de aramă” (v. Numerii 21, 6-9).
Interesant este faptul că termenul din greacă, fronimoi, tradus prin înțelepciune la Matei (10, 16), mai are și alte sensuri, cum ar fi prudență sau grijă. De altfel, într-o variantă a Evangheliei după Matei publicată de Editura Curtea Veche în 2009, găsim formula: „Fiți, dar, chibzuiți ca șerpii și nestricați ca porumbeii”. Prudența sau înțelepciunea șerpilor nu are nimic în comun, în context evanghelic, cu frica sau cu slugărnicia. După cum nici blândețea porumbeilor nu trebuie confundată cu naivitatea sau credulitatea. Și atunci, și acum, problematică este doar situația „lupilor în piei de oaie” (cf. Matei 7, 15), precum și a celor care tot sucesc versetele biblice până ajung a crede că trebuie să fie… înțelepți ca porumbeii și blânzi ca șerpii!
(Pr. Constantin Sturzu, Doxologia.ro)