Provocări spirituale ale globalizării în Uniunea Europeană

În contemporaneitate societatea creștină se vede pusă în fața unei provocări inedite atât prin dimensiuni cât și prin implicații, ce tinde către un apogeu nedorit: mondializarea sau mai exact globalizarea, întregii existențe. Fenomen social total, globalizarea nu comportă similarități cu trecutul, ci conturează o realitate ce sfidează toate paradigmele sociale de până acum, o mutație civilizată ce traumatizează societățile, manifestându-se printr-o ruptură categorică atât față de valorile culturilor tradiționale cât și față de valorile modernității occidentale clasice față de care apare ca alarmantă și inclasabilă post – modernitate.
Mondializarea produce o anumită conformitate a comportamentului în toată lumea. De ea profită prioritar, o leită și declanșează, ca reacție mișcări de protest ale celorlalți actori sociali.
Dominat de evoluțiile brutale ale societăților contemporane, individul zilelor noastre se găsește într-o bună măsură, deconectat de la referințele trecutului. Redus la imediat și la necesitate, omul globalizat rămâne singur, vulnerabil atât în fața manipulărilor tehnico – economice, cât și a forței oarbe a instinctelor, agresivității, concupiscenței și violenței.
Pentru sute de milioane de oameni procesul complex al unificării Europei este cel mai important lucru și va fi cu siguranță unul de lungă durată. Vicisitudinile istoriei, agresiunile din exterior (năvălirile barbare, islamice etc.), cât și rivalitățile politico-religioase dintre state au impulsionat realizarea proiectului de unificare europeană.
Astăzi, s-a ajuns ca Uniunea Europeană și țările asociate, candidate la aderare, să reprezinte o forță. Fiind deja o importantă putere economică, U.E. va avea circa 500 milioane de persoane, lucru care inevitabil îi va permite să joace un rol și mai important în viața internațională.
Din păcate, din punct de vedere spiritual se observă o criză acută datorită secularizării, cu toată dorința de revenire la bogata tradiție creștină.
Bineînțeles, unificarea europeană este și o provocare la adresa Bisericii Creștine, în ciuda diferențelor hrănite în timp de orgolii. Pentru cei cu o trăire creștină, unificarea politică europeană constă în acceptarea complementarității tuturor tradițiilor și a deschiderii depline față de aproapele.
Sub efectul globalizării, societățile occidentale înregistrează apariția religiilor fără Dumnezeu. Creștinism și secularism, credință și rațiune, teologie și politică, Biserică și Stat, decad împreună odată cu pierderea percepției unui timp orientat evolutiv și eshatologic în favoarea unei religiozități atemporale cosmopolite și privatizate. Sensul acestora nu mai are în față comunitatea, axa verticală transcendent – imanent, ci individul ancorat în imanent, axa orizontală, sens – nonsens, viață – moarte, etc.
În noua lume globalizată, se observă clar impunerea autoritară a economicului în fața tuturor celorlalte domenii: social, cultural, religios. Astfel, „omul tradițional” al evului mediu, organizat pe baza principiului ierarhiei impus de legea divină și naturală, urmat de omul modern, organizat democratic pe baza legii sociale în statele naționale, se vede astăzi înlocuit cu „omul recent”, post – modern, globalizat, singur, redus la imediat și la necesitate. Criza modernității constă în temporalizarea radicală a existenței prin transferul importanței de la ființă la devenire, de la eternitate la timp, de la teologie la tehnică și știință, de la Dumnezeu la lume.
Așadar, globalizarea, afișând cu nonșalanță eficacitatea activității productive și antreprenoriale, ascunde contradicții și amenințări. Alături de schimbările de organizare a proceselor economice, sunt antrenate și modurile tradiționale de organizare a societății și de exercitare a puterii. De asemenea, de roadele pozitive ale globalizării se bucură doar o mică parte a umanității; o cincime deține 80% din resursele planetei, iar o altă cincime, cea mai săracă, doar 0,5%; doar 500 de milioane de oameni trăiesc confortabil, în timp ce 4,5 miliarde se zbat în nenorociri și nevoi.
Toate acestea constrâng Biserica Ortodoxă să manifeste prudență, critică, față de procesul mondializării, chemând toate puterile atât la nivel naționale, cât și la nivel internațional, la responsabilitate maximă.
În fața post –modernității lipsite de orice resort transcendent, Biserica Ortodoxă trebuie să se manifeste în favoarea unei atitudini deschise, capabile să ofere soluții. Singura șansă de a rezista colapsului ontologic al „omului recent” constă în articularea benefică a ontologiei divino- umane specifică Bisericii Ortodoxe, cu figura sociologică și instituțiile modernității clasice.
Astfel, dincolo de orice tentații jubiliare sau crispări apocaliptice, mileniul al III-lea se anunță pentru creștinism în general și pentru ortodoxie în special, cu provocări dramatice și o agendă copleșitoare.
(Tema aceasta a fost susținută în cadrul Fundației „Sfinții Martiri Brâncoveni” – Suceava, de către preotul Silvestru Ionuț Țurcă; Pentru alte informații despre acțiunile organizate de Fundația „Sfinții Martiri Brâncoveni” poate fi contactat telefonic dr. Mircea Pușcașu, președintele Fundației, tel. 0744/312943)