Protosinghelul Vichentie Mălău: „Sfânta Împărtășanie este foc ce arde pe cei nevrednici!”

Iarăși zicea părintele Vichentie:
‒ Este adevărat că Mântuitorul a dat Sfinților Săi Apostoli puterea de a lega și dezlega păcatele ‒ și prin ei arhiereilor și preoților ‒, dar cu condiția ca acestea să fie ispășite prin post, rugăciune, canon, lacrimi și hotar.
Ei bine, astăzi mulți caută duhovnici dintre cei mai lesne iertători și încă îi roagă să nu le dea canon mult. Ba încă ar mai cere grațiere definitiv. Unii nu uită să ceară imediat și voie de împărtășanie, indiferent de greutatea păcatelor. Aceasta, ca să-i creadă lumea vrednici. O, ce nebunie fără leac! Canoanele sunt făcute de Apostoli și de alți sfinți și trebuie aplicate tuturor, după om, după timp și împrejurări. Însuși Hristos S-a ostenit, a postit, S-a rugat și a plâns pentru noi.
O, oameni împietriți și orbi, Sfânta Împărtășanie este foc ce arde pe cei nevrednici!
Iar pentru cei cu totul împietriți la spovedanie, zicea:
‒ Vai și iar vai celor plini de păcate care caută duhovnici lesne iertători și le fură binecuvântarea și cu obrăznicie îndrăznesc a se împărtăși, știindu-se singuri că sunt nevrednici. Acelora mai bine le-ar fi fost să se fi născut morți, căci, hotărât, iertare nu mai pot avea și partea lor va fi în veci cu Iuda.
Alteori învăța marele duhovnic:
‒ Înainte de a merge la spovedanie, cercetează-ți conștiința mult timp și vezi că sunt greșeli mici, care de multe ori pot deveni mai vătămătoare ca cele mari. Apoi scrie pe hârtie tot ce ai greșit și caută un duhovnic iscusit, iar nu lesne iertător. Că nici un duhovnic înțelept nu poate nesocoti canoanele Sfinților Părinți. Căci, Hristos și Sfinții Săi, ieri, azi și în veci, aceiași sunt! Deci, mărturisindu-te, cere singur canonul cuvenit și fă-l îndată, că nu-ți știi ceasul morții. Dacă îți dă voie duhovnicul să te împărtășești, încă nu te grăbi, că foc este și arde. Ci, cercetează-ți mult conștiința și apoi, cu mare frică, împărtășește-te.
Zicea iarăși părintele Vichentie:
‒ Spovedania deasă slăbește puterea diavolilor.
Zicea și acestea:
‒ Cei ce se supun păcatelor și patimilor trupești, aceia, acolo, nicidecum nu vor avea iertare.
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 573-574)