În București este anunțat un protest al mireselor. Din știrea citită “pe repede” de un crainic înțeleg că mai multe femei, tinere și mai puțin tinere, își exprimă pe străzile Capitalei nemulțumirea că sunt periodic cotonogite de soți. O statistică întocmită de nu știu ce firmă de protejat “oame” ne situează pe un loc fruntaș în Europa în materie de violență în familie. La mine la Sângeru e unul bătut săptămânal de nevastă, femeia alegând momentele când omul ei e beat criță. Când soțul se descoperă a doua zi plin de cucuie, consoarta îi explică senină că a căzut și s-a lovit cu capul de pereți. Aștept și un miting al bărbaților bătuți de neveste. La Craiova, tot astăzi (joi, când notez aceste rânduri) poliția anunță o razie care angajează 500 de galonați pentru capturarea unor indivizi care au făptuit acte violente. La Cluj, acum două zile, suporterii echipei U, înarmați cu bâte și pietroaie, au încercat linșarea admiratorilor echipei CFR. Un tânăr poartă în mână cu hotărâre o bucată de caldarâm cu care poți asasina nu doar un om, ci o vită. De altfel, ciomăgarul din rafinatul oraș transilvan, model de viață occidentală pentru miticii din Regat, i-a rupt fața și spinarea unui cameraman al Jandarmeriei. Nici tinerii în uniformă, prevăzuți cu pulane de cauciuc, nu s-au lăsat mai prejos. Dădeau cu sete mai ales în cei deja căzuți. Eroisme în vreme de pace.
În Italia, un tânăr blond din Galați, frumos ca Adonis, să-l pui în poză și să-l lipești la rană, a pisat cu ciocanul scăfârlia italianului la care lucra, trecându-l pe lumea cealaltă. Isprava părându-i-se neterminată, gălățeanul a sufocat cu perna și consoarta italianului care îl angajase să-i fie de sprijin în gospodărie. Ca un făcut, în Italia românii acoperă aproape zilnic pagina întâia a ziarelor cu fapte abominabile. Doi tineri români au jefuit cel mai vârstnic prelat din lume, după ce duhovnicul îi tratase cu omenie. Un alt conațional, de meserie pește, și-a corectat sclava de 19 ani cu pumnii pentru că venea noaptea acasă prea devreme și ca atare producea puțin. Corecția, extrem de violentă, a trecut-o pe nefericită Stixul.
La Cluj, spuneam, imaginile confruntărilor stradale au fost cumplite și neașteptate pentru un oraș locuit îndeobște de ardeleni, adică de cei pe care îi punem în bancuri pentru calmul lor proverbial. Violența, sălbăticia acoperă România? Ce se petrece cu noi? Am urmărit meciul decisiv al finalului de campionat de fotbal. Până la un punct, rivalitatea dintre cele două echipe clujene părea explicabilă. Una picase deja în divizia secundă, alta avea șansa de a dobândi titlul de campioană. Prima nu mai avea ce pierde. Cea de-a doua putea aduce municipiului de pe Someș un titlu pe care nu l-a avut niciodată. Mândria, până la urmă, aureola Clujul în întregime. De unde atâta îndârjire vecină cu ura? Mi-a atras atenția costumul de papițoi pus la patru ace al antrenorului echipei Universitatea Cluj și mai ales agitația lui isterică, gata să-l ducă la o criză de apoplexie. Am înțeles că îl cheamă Mezaroș. Posibila explicație au dat-o seara jurnaliștii, citând surse ale procuraturii. Din cei 1, 7 milioane euro care așteptau într-un diplomat vis-à-vis de stadion, cică 500.000 euro erau pentru antrenor. Să explice asta violența numitului Mezaroș, gata la un moment dat să intre pe stadion și să-l strângă de gât în direct pe arbitrul care dictase corect un 11 metri?
Violență, violență, violență. Azi, în București, protestează miresele. Mâine, poate, mirii. Și copiii ar avea dreptul să-și strige nemulțumirile pentru umilințe, bătăi, pentru sărăcie. Între timp viața politică de la București și din țară curge normal. Președintele vizitează poduri pe care nu le-a făcut, vezi Doamne, adversarul politic Orban, actual ministru al transporturilor. Criticându-l, domnul Băsescu uită că a fost și el de cinci ori ministru al transporturilor, iar acele poduri existau, în aceeași stare de paragină, și în vremea lui. În politică demagogia este o calitate obligatorie. Altfel nu ajungi mare. Despre violență ce să mai vorbim! Ea urcă până-n Parlament și chiar mai sus, până-n dealul Cotrocenilor.
