Rămas, datorită vigilenței uneori excesive a Jandarmeriei, fără îngredientul favorit al spectacolului în România, violența, protestul de luni seară din București a semănat mai degrabă a șuetă gălăgioasă a unei gloate pestrițe mânate către Universitate de multe scopuri personale dar de niciunul comun
Derby-ul de luni noapte a început imediat după lăsarea serii cu mari așteptări pentru specimenele de peluză. Văzuseră, cu o zi înainte, de ce sunt în stare: reușiseră să îngălbenească ecranele televizoarelor și deveniseră subiect de discuție chiar și pentru presa străină. O mare victorie. Mai mult de 15 minute de celebritate. Evident, pentru luni așteptările lor erau mai mari.
Un dispozitiv mult mai bine organizat al Jandarmeriei, uneori abuziv, la limita legii sau chiar ușor dincolo de ea, le-a dat însă peste cap planul: perchezițiile, hărțuirea, filmările cu lanterna în ochi în timpul cărora erau obligați să-și decline identitatea, și-apoi totul de la capăt, după doar câteva minute de scandări despre libertate în fața camerelor TV, toate i-au obosit și tracasat teribil, astfel că nu a mai fost loc, timp și energie pentru bătaie și spart vitrine.
Situația a părut previzibilă încă de cu seara, când orele treceau iar spectacolul violenței lor pierdea minut după minut din prime-time.
În lipsa bătăii și a capetelor sparte, protestul a părut fără miză. Nicio tentativă de a ocupa strada, doar scandări de peluză împotriva jandarmilor sau, în aceleași ritmuri de stadion, împotriva politicienilor. Nimic sau mai nimic despre „doctorul Calafat”, așa cum credeau unii dintre protestatari că se numește „motivul” inițial al ieșirii lor în stradă.
Atunci când nu ai de fapt un mesaj de transmis este imposibil să te faci înțeles, oricât de tare ai striga. Așa se face că singurele scandări convingătoare, cel puțin ca volum, au fost cele împotriva Jandarmeriei, refrene favorite la meciurile de fotbal din noroiul stadioanelor românești.
Aproape la fel de puternice ca impact sonor au fost și cele împotriva președintelui, a premierului și a celeilalte ținte favorite din actuala putere, Elena Udrea. Însă ceva lipsea. Se simțea că temele politice sunt preluate artificial, că puțini dintre cei din primele rânduri chiar aveau o problemă politică. Mai degrabă politica, traiul din ce în ce mai greu și nedreptatea vieții din România zilelor noastre erau pentru cei mai activi manifestanți pretexte pentru a declanșa bătaia cu jandarmii, care s-a amânat, însă. Nici paralelele ironice Băsescu-Ceaușescu, și ele puternic folosite, nu aveau autenticitate: se vedea că jumătate dintre cei de-acolo nu știu prea clar ce s-a întâmplat în comunism.
Temele mai complicate precum Roșia Montană sau corupția aproape că nu și-au găsit adepți atunci când le-a venit rândul la scandări. Așa-ți puteai da seama de ponderea celor cu adevărat nemulțumiți în masa de manifestanți de la Universitate, dominată de specimenele de galerie și aspiranții la acest statut.
Așa se face că, în lipsa bătăii generale, cele mai colorate momente ale protestului au fost gesturile izolate ale unor nebuni, mai frumoși sau mai urâți, și perchezițiile jandarmilor.
În lipsa spectacolului autentic al violențelor, protestul a fost închis cu „un live” făcut de starleta Daniela Crudu, primită cu urale de ultimii 20-30 de manifestanți de conjunctură aflați în piață, care „a transmis” pentru o emisiune tabloid de noapte. Un final mai potrivit nici că se putea.
(Serviciul FOTO al agenției MEDIAFAX vă pune la dispoziție imagini. Pe site-ul www.mediafax.ro pot fi accesate și înregistrări video din timpul protestelor)
Ovidiu Vanghele, ovidiuv@mediafax.ro
