Protestul de la Piața Universității a sucombat, în cea de-a șaptea zi, în fața unei duble tentative de parazitare. A reușit să supraviețuiască invaziei celor scoși pe străzi de USL dar a murit înecat în ura sutelor de suporteri care și-au dorit cu orice preț o bătaie cu jandarmii.
Manifestația a fost începută încă de după-amiază, de revoluționarii lui Dorin Lazăr Maior, cunoscuți și ca „revoluționarii lui Iliescu”. Piața s-a animat însă odată cu lăsarea serii și, nefericită coincidență, odată cu încheierea mitingului „politic”, organizat de USL.
Politicienii USL au negat întruna că își vor trimite oamenii la Universitate. Evident, când Piața Universității nici nu se încălzise iar deja obișnuiții mitingului de zilele trecute abia avuseseră timp să se dezmeticească și să observe grupul mare de ultrași masat în zona Facultății de Geologie, circulația pe bulevard a fost închisă și dinspre Sala Dalles au apărut primele grupuri de manifestanți „politici”.
A fost prima cumpănă pentru Piața Universității, căci manifestanții USL n-au putut fi opriți de jandarmi, care parcă nici nu au făcut prea multe în sensul ăsta. În câteva minute, bulevardul gol s-a umplut de „ăia aduși cu autobuzul de partide”. Sosirea lor a stârnit confuzie. Unii au aplaudat, alții, mai mulți, i-au huiduit. Imediat însă, gardurile puse de jandarmi de-a lungul bulevardului, ca în fiecare seară, pentru a-i ține pe protestatari departe de șosea au fost date la o parte de mulțimea din zona fântânii, care tot aștepta de luni să ocupe piața.
Momentul de exaltare a trecut rapid iar „manifestanții autentici” de la Universitate, așa cum chiar ei s-au intitulat, au realizat că s-au amestecat cu „ăia plătiți”. Și au început să facă un lucru total surprinzător: s-au tras unii pe alții înapoi pe trotuar și au pus gardurile la loc, pentru a se delimita cât mai clar de ceilalți, „ai partidelor”. Minute întregi, din zona fântânii s-au auzit lozinci împotriva tuturor politicienilor. „USL, PDL, aceeași mizerie” și preferatul ultrașilor, grupați în aceeași zonă, „E România, e țara noastră, și ne p…m pe politica voastră”, întrerupte doar de huiduieli prelungite, au însoțit nașterea primelor pancarte ostile la adresa „ălora de la partide”: foi cu „Am venit singur, nu m-a adus autocarul” au apărut pe piepturile câtorva zeci de oameni de lângă fântână.
Ce-i drept, cei aduși de USL la București au avut mai multă priză la „divizia B” a protestului, cei de pe scările Teatrului Național nefiind atât de reticenți la sosirea lor.
Ușor de identificat după mesaje și bannere, oamenii USL-ului au stat preț de vreo oră pe bulevard, au scandat, și-au făcut poze și, ușor-ușor, au plecat, lăsând Piața celor care seară de seară au scandat împotrivas clasei politice în ansamblul ei. Dar și ultrașilor, care pentru prima dată joi și-au anunțat oficial prezența și au venit organizați, în grup compact.
Timp de mai multe ore, suporterii și-au văzut de protest: au ținut-o în scandări pe teme politice, anticorupție și antisistem, asezonate cu favoritele lor, mesajele împotriva Jandarmeriei. Ba chiar, de câteva ori, s-au dovedit inventivi în scandări, dând tonul unor lozinci preluate rapid și de grupurile din apropiere. Pe la ora zece însă, când „useleii” plecaseră aproape toți iar bulevardul era locul preferat al manifestanților-fotografi de ocazie, au început tărăboiul. Au luat gardurile abandonate de jandarmi lângă trotuarele bulevardului – ce greșeală! – și au atacat rândurile de scutieri care blocau intrarea în rondul din Piață.
Câteva înjurături violente și câțiva bolovani răzleți aruncați către jandarmi au fost suficient pentru ca protestatarii obișnuiți, vedetele pieței marți și miercuri, să dispară rapid, amintindu-și de noaptea sângeroasă de duminică.
Și-așa suporterii și-au văzut visul cu ochii: au început bătaia cu jandarmii, sub obiectivele camerelor a sute de jurnaliști. Prețul pentru asta a fost tocmai protestul, dar pentru ei nu a mai contat. Alte câteva pietre, gaze lacrimogene, un ziarist, prieten de-al poliției, bătut zdravăn și-apoi o oră și mai bine în care jandarmii, criticați pentru eșecul de duminică noapte, i-au vânat pe toate străduțele din zonă și i-au încărcat în dube.
E greu de spus dacă jandarmii au sărit sau nu calul. În unele cazuri s-a văzut excesul lor de zel: erau totuși niște zeci de puști în căutarea faimei, pentru ei echivalentă cu câteva bastoane și o noapte pe la secție. Acestea vor apărea zilele următoare, cu mărturii, filmulețe și toate cele. Pe tema asta, unii spun că, după noaptea de duminică, era nevoie de o demonstrație de forță a scutierilor. Alții, din contră, vor reclama abuzuri. Adevărul este, ca de fiecare dată, undeva la mijloc.
Cert este însă că firava manifestație colorată și apolitcă de la Universitate nu a reușit să rămână în picioare după două șocuri într-o singură zi.
Ovidiu Vanghele, ovidiuv@mediafax.ro
