Proteinele nu trebuie să lipsească dintr-o alimentație sănătoasă, însă carnea nu este singura sursă din care organismul poate obține aceste substanțe esențiale
În a doua jumătate a secolului 20, pe străzile Londrei mărșăluia Stanley Green, un activist care promova o alimentație fără proteine, un mod de hrănire complet diferit față de cel pe care oamenii îl adoptau în acea vreme.
„Omul-Proteină”, cum era supranumit, considera că proteinele din alimente fac oamenii mai agresivi, motiv pentru care promova o alimentație cu conținut scăzut de proteine, pentru „un popor mai bun, mai blând și mai fericit”.
Ideea principală, pe care a expus-o într-o broșură pe care o vindea, era aceea de a convinge oamenii să renunțe la carne și să obțină proteinele din alte alimente.
Oricât de ciudată ar putea părea teoria renunțării la carne, se pare că nu era foarte departe de adevăr, pentru că de curând Agenția britanică pentru Siguranță Alimentară a elaborat noi linii directoare, potrivit cărora nu ar trebui să consumăm mai mult de 500 de grame de carne pe săptămână, întrucât acest aliment ar favoriza apariția cancerului – o rație ce ar însemna să mâncăm cel mult trei porții de friptură săptămânal.
După publicarea acestor orientări, au apărut multe critici care susțineau că, din cauza unei astfel de limitări, foarte multe persoane nu își vor putea „acoperi” cantitatea de proteine de care organismul are nevoie pentru a se dezvolta și a se menține. Numai că există și alimente alternative pe care le putem consuma pentru a întregi aportul de proteine și asta fără să ne punem în pericol sănătatea.
Quinoa
Quinoa este numele unei cereale originare din America de Sud, unde crește la altitudini mari (până la 4.000 de metri). Boabele mici, relativ rotunde, de culoare alb-cenușiu-gălbui, sunt foarte hrănitoare și foarte sănătoase, bogate în proteine (13%) și fibre și lipsite de colesterol.
Quinoa se prepară prin fierbere și, mai rar, prin prăjire și poate fi utilizată în preparate culinare, asemenea orezului, în budinci, pilafuri, risotto, salate etc.
Spre deosebire de orez, quinoa are însă un conținut de amidon redus, motiv pentru care după fierbere rezultă un preparat afânat, mult mai puțin lipicios. Ca valoare nutritivă, 200 g de quinoa conține o cantitate de proteine echivalentă cu cea a unei porții de file din piept de pui.
Avocado
Fructul de avocado conține două procente de proteine complete și o cantitate impresionantă de fibre, caracteristici grație cărora ajută digestia. În mod surprinzător pentru un fruct, avocado conține nu doar proteine, ci și carbohidrați și acizi grași esențiali Omega 6, care reduc nivelul colesterolului „rău” din sânge. Este bine de știut că 15 fructe de avocado conțin la fel de multe proteine ca o porție de friptură de pui.
Mazărea
Mazărea – proaspătă sau congelată – este bogată în fibre, vitamina K, vitamina C și minerale, conținutul de proteine fiind de aproximativ 5%. Pentru că mazărea nu conține proteine complete, este recomandat să fie combinată cu năut sau orez brun.
Năutul
Fiind un aliment cu conținut mic de grăsime și nivel mare de proteine, năutul nu trebuie să lipsească din dietă. O mare bilă albă este faptul că năutul nu este foarte scump, prin urmare poate deveni o alternativă rentabilă la carne. Năutul conține 23% proteine, dar nici acestea nu sunt complete, deci alimentul trebuie combinat cu mazăre, orez sau chiar semințe de susan.
Untul de arahide
Untul de arahide conține resveratrol, același antioxidant care se găsește în vinul roșu și care protejează sănătatea inimii. Alimentul conține 28% proteine, dar și grăsimi monosaturate care ajută organismul să se apere împotriva bolilor cardiovasculare.
Orezul brun
Orezul brun este un tip de cereale integrale bogat în minerale și fibre, care are totodată un indice glicemic foarte mic. Conține aproximativ 2,5% proteine, însă acestea nu sunt complete, prin urmare, orezul brun trebuie combinat cu alte alimente ce conțin proteine incomplete.
Sfecla roșie
Această legumă are foarte puține calorii și conține mai mulți antioxidanți, printre care se numără și betanina – un colorant cu proprietăți antiiflamatorii care promovează buna funcționare a ficatului.
Sfecla roșie conține proteine complete, prin urmare, poate fi consumată fie separat, fie împreună cu alimente ce conțin proteine incomplete. Șase căpățâni mici de sfeclă roșie au același conținut de proteine ca o porție de file de pui.
