Vânătoarea a apărut din necesitatea omului de a se hrăni și a se apăra. Mai târziu, săracii au practicat-o în continuare pentru hrană, iar nobilii de plăcere. Astăzi, este o îndeletnicire îndrăgită de unii, blamată de cei care nu înțeleg scopul uciderii unui animal decât dacă nu ai ce mânca sau dacă te atacă, dar pe cei mai mulți îi lasă indiferenți. Indiferent din ce categorie ar face parte, însă, oricine s-ar întreba cum îți poți afirma zgomotos dragostea față de animale și protesta vehement împotriva eutanasiei câinilor vagabonzi, când împuști un cerb sau un lup fără să clipești?
În această situație se află una dintre cele mai cunoscute apărătoare a drepturilor câinilor comunitari din Suceava, nemțoaica Christine Schulz, care i-a convins pe foarte mulți suceveni că vine atât de des pe meleagurile noastre de dragul maidanezilor de pe străzi și din adăpostul din Lunca Sucevei.
De fapt, Christine Schulz a descoperit România la vânătoare. În urmă cu 12-15 ani, venea aici să vâneze urși, împreună cu soțul ei. După moartea acestuia, a continuat să vină singură. Permisul de vânătoare i-a fost eliberat în Germania.
Cel care o însoțește la partidele de vânătoare este responsabilul de vânătoare de la Direcția Silvică Suceava, Gheorghe Botoșan. El ne-a spus că femeia vine să vâneze de trei-patru ori pe an, toamna la cerb și iarna la lup. Vânează cu o armă cu lunetă, Bock bicsă ( cu două țevi suprapuse, una pentru alice și una pentru glonț) de calibrul 16, de fabricație germană. Este o armă ușoară cu care nu poți vâna la distanță, trebuie să te apropii de animal, pentru că nu are precizie decât la maximum 250 de metri.
„Vânează la noi de vreo 15 ani. Prima dată a fost cu soțul ei, el a vânat urs la Falcău. Soțul ei avea o carabină cu cinci focuri, mai grea și mai pretențioasă. Ea are o armă cu două țevi, mai ușoară, care merge bine la cerb și la lup. Apoi el a murit, dar ea a venit în continuare, singură. Niciodată cu însoțitori sau colegi. Este un țintaș bun, trage bine și e disciplinată. Vânează cu plăcere”, ne-a spus responsabilul de vânătoare.
Un vânător trebuie să probeze că are minimum 1.500 de euro ca să fie acceptat la vânătoare de cerb
În urmă cu doi ani, potrivit lui Gheorghe Botoșan, Christine Sclulz a împușcat un cerb.
„Nu-i lacomă, trage când îi vine bine, dacă cerbul este în picioare, să-i vadă gâtul și pieptul. La lup nu cred că a apucat să tragă, era prea întuneric. Un spaniol vine de cinci ani la noi la vânătoare și abia anul ăsta a împușcat lup”, a povestit Gheorghe Botoșan despre ultima vânătoare. În urmă cu doi ani, Christine Schulz a reușit, însă, să împuște un cerb.
Militanta împotriva eutanasiei la câinii vagabonzi preferă Ocoalele Silvice Falcău și Brodina pentru împușcat cerb și Bazinul Dornelor, pe raza Ocoalelor Silvice Vatra Dornei și Broșteni, pentru lup.
Pentru un cerb ucis, vânătorul trebuie să plătească, pe lângă taxa de organizare a vânătorii, de 20 de euro pe zi, sume cuprinse între 1.500-2.000 de euro, dacă trofeul de cerb are șapte-opt kg și 3.000 de euro dacă are zece kg. În cazul trofeelor de cerb de peste zece kg, mai rare, sumele care se achită obligatoriu pot să ajungă până la 10.000 de euro. La lup, sumele sunt mai mici, de 400-500 de euro, în funcție de mărimea blănii. Înainte de partida de vânătoare, vânătorul trebuie să probeze că dispune de acești bani.
Schulz este singura femeie cu permis de vânătoare care a vânat la Suceava
Sezonul de vânătoare la cerb este 15 august-31 decembrie, dar cea mai bună perioadă este 20-30 septembrie, în timpul împerecherii.
„De asta este grea vânătoarea la cerb, perioada de vânat optimă este scurtă, la boncănitul cerbilor. Durează doar câteva zile, iar vânătorul o zi vrea să vadă vânatul, a doua zi caută să împuște… nu-i ușor, mai ales la noi, unde e sălbăticie. Dacă nu auzi boncănitul, unde cauți cerbul?”, întreabă retoric Gheorghe Botoșan.
La lup, lucrurile merg mai simplu. Perioada în care este liber la împușcat este de la 1 noiembrie până la 31 martie, iar metoda cea mai folosită este pânda vânatului lângă cadavrul unui animal ucis de el. Când lupul vine noaptea din nou să mănânce, vânătorul îl ia în cătare și trage.
Mai există și metoda vânatului lupului „la goană”, dar este mai pretențioasă și mai puțin folosită. Christine Schulz preferă, potrivit lui Gheorghe Botoșan, pânda lângă cadavrul animalului ucis de lup pentru hrană.
Responsabilul cu vânătoarea de la Direcția Silvică așteaptă venirea toamnei pentru a o conduce din nou prin codrii Bucovinei pe singura femeie cu permis de vânătoare pe care a cunoscut-o.
Căutată telefonic în ultimele trei zile, Christine Schulz nu a putut fi contactată.
