În anul de grație 2008, numitul Becali George a anunțat public că are de gând să-i stimuleze financiar pe fotbaliștii de la „U” Cluj pentru ca aceștia să joace cât puteau ei de bine, astfel încât în meciul din ultima etapă, contra CFR, să câștige dacă pot, situație în care Steaua ar fi câștigat titlul de campioană. Modalitatea aleasă de Becali pentru efectuarea plății a fost cea tradițional becaliană: la valiză! Că valiza a fost furată de procurori pe drumul către destinatar, asta e altă poveste. Una lungă rău, de fix cinci ani, timp în care mormanul de bani s-a volatilizat, versiunea oficială fiind aceea că a fost confiscat, conform aceleiași foarte tari sentințe judecătorești prin care Becali a fost trimis la bulău.
Aici intrăm deja pe alt teren: dar dacă numitul Becali George ar fi trimis banii civilizat, prin cec sau prin transfer bancar, ar fi ajuns aceștia la destinație? Desigur. Ar fi schimbat asta datele problemei de fond, respectiv mituirea? Nu. Ar fi fost tot o șpagă dată unora care ar fi trebuit să câștige un meci, dacă ar fi fost în stare. Buuun, până aici ne-am lămurit.
Tot atunci, în 2008, acest procedeu, de plată a unora care să te ajute să-ți faci tu treaba, era o practică obișnuită în lumea fotbalului. S-au dat bani oficial, ca stimulent, în Spania, Franța, Italia. Atenție! Nu ca șpagă pentru trântit meciuri, ci dimpotrivă, ca stimulent pentru ca unii teoretic mai slabi să-i bată pe alții mai puternici. Practica asta era considerată cumva imorală, dar nicidecum ilegală. Ca atare, în asemenea situații, nimeni n-a fost măcar întrebat, nicidecum anchetat. Deci, pe linie sportivă, nu era o culpă. Dovadă chiar decizia UEFA de săptămâna aceasta. Și atunci, de ce face Becali pârnaie? Pentru o faptă pe care nu numai că n-a comis-o, dar care nici în plan sportiv nu se sancționează, darămite în cel penal…
Concluzia e una singură: la UEFA sunt doar proști, în timp ce la DNA și la tribunalul românesc s-au adunat toți deștepții. Apropo, domnu’ Becali: ce ziceai să-ți facă DNA? Că m-aș băga și eu.
