Proști sau proști!?

Răspuns: proști. Grămadă. De la Oli până la Goian și înapoi la Olăroiu. Pe care îl văd drept principal „artizan” al nenorocirii. S-ar putea să fie un pic și voia Domnului, poate cumva stresat de prea frecventa Lui invocare într-o chestiune care până la urmă nu-i chiar de competența Sa. Dar dincolo de toate parcă tot Olăroiu este cel care a trântit mucii în fasole, cum metaforic le zice poporul situațiilor ăstora în care te îneci ca Jardelu’ la mal. Alături de antrenorul care a trăit până acum din munca lui Zenga și Protasov (pe care nici dacă-și propunea programatic s-o distrugă nu reușea atât de bine), o mare parte din vină îi revine lui Rădoi, incapabil de a-și organiza echipa în teren în momentele de degringoladă. Îmi pare rău s-o spun, dar Goian mai bine nu înscria, fiindcă golul său este cel care i-a strârnit pe împiedicații ăia. Iar Goian, din același moment, a devenit o catastrofă absolută, toate intervențiile sale fiind niște nenorociri. Am reușit, ca mai mereu în sportul românesc în general, doar să ne apărăm sărăcia și nevoile și neamul (prost!), fiindcă asta se petrece aproape de fiecare dată: gândirea și atitudinea meschină, de neam prost care se mulțumește cu ce-o da Domnul, nu poate conduce la marea performanță. Mai zic o dată ceea ce am spus și după meciul tur: cu Răzvan la cârmă, Steaua le-ar fi dat patru. Cu Oli, a reușit să ia patru, încercând să-și apere sărăcia de trei înscrise. Faptul că Olăroiu e incapabil de a gândi și altceva decât „șah etern” este probat și de alcătuirea echipei, dar mai ales de schimbările efectuate. Încă din start s-a văzut că Iacob n-are nici o treabă pe acolo (de-ți vine să-ți pară rău că n-a fost accidentat mai grav!), iar Dică, după cartonașul galben, se uita ca curca-n lemne după orice minge, evident marcat de ideea că n-o să mai joace finala! Na, că n-o mai joacă nimeni! Fiindcă, în loc să-l scoată imediat, înlocuindu-l cu un Cristea sau Cristocea, Olăroiu l-a lăsat acolo, legumă, alături de leguma ailaltă de Iacob, că tot nu-l interesa să mai mișcăm în atac. L-a băgat în schimb pe limbricul de Neșu pe care, când l-am văzut pregătindu-se, am declarat (cu martori!) textual: „Ne-am fript. De la ăsta ni se trage!” Spre nenorocirea mea, am avut dreptate. Și mai am o nedumerire: noi am jucat cu portar în meciul ăsta?! Fiindcă, la cele două mingi salvate „miraculos”, mingea s-a lovit de el, nevinovat. În rest, intervențiile sale l-au transformat în coautor la cel puțin trei dintre golurile ălora. Și mai puteau fi vreo trei. Pa, Steaua. Mulțumim pentru punctele aduse, care vă vor da dreptul să ne îmbolnăviți și în Ligă. Pa, Olăroiu. Du-te la Dacia Brăila, dacă te-or primi.