Prost John Lennon, proști și ăia cu focul

Este bine cunoscută tâmpenia îngâmfată a lui John Lennon, care se lăuda cu popularitatea grupului Beatles, zicând că o surclasează pe aceea a mântuitorului nostru Iisus Hristos. În mintea lui, la orice ședință de autografe, Beatles ar fi fost mult mai solicitați ca Iisus. A fost necesară trecerea unor decenii bune pentru ca Vaticanul să depășească blasfemia și să treacă peste observația teribilistului Lennon.
Au vedetele astea un dar deosebit de a-și rosti în gura mare neghiobia. Iar pe acest teritoriu, Lennon excela. De la el trebuie să iei muzica, doar muzica, și să arunci restul, ca pe un cotor. Pe cât era de talentat, pe atât de prost. Puțină smerenie, dacă e să invocăm virtuțile creștinești, nu i-ar fi stricat. Oricum, n-aveai cui să-i explici că Iisus n-a fost nici chitarist, n-a fost nici baterist… Poate doar un pic clapist, la marea orgă a sufletului omenesc.
Mai rău e că declarațiile tăntălăului implicau toată formația The Beatles. Care cuprindea și oameni cuminți, cum era George Harrison, de exemplu.
Tocmai despre ponoasele suportate de întreaga formație vreau să vorbesc azi. Căci, în urma declaraților lui Lennon, cercuri creștinești din toată lumea au organizat ședințe de audodafé.Se făceau în aer liber niște focuri mari de tabără, se rosteau cu glas tare rugăciuni și se intonau imnuri religioase, în timp ce se aruncau în foc mii de discuri ale grupului Beatles. Dacă ar fi putut, fanaticii l-ar fi prăjit oleacă și pe Lennon.
Un specialist de azi – din cei plătiți cu 5000 de euro lunar, plus sporurile – ar opina că nu se poate reclamă mai bună pentru vinderea unei mărfi. Dar pe atunci nu se judeca așa. Ședințele respective erau ca pe vremea Inchiziției sau a nazismului. Purificare prin foc.
Acuma, pe bune, doar mă cunoașteți nu de ieri de azi și știți foarte bine cum gândesc. Așa încât, atâta vreau să mai zic: prost grămadă Lennon, dar proști grămadă și ăia cu focul.