Propun să fim normali

Dacă ar fi să ne comparăm cu un înotător, noi suntem începătorul, cel care vrea să devină campion, dar care abia are curajul să intre în apă, se zbate mult, aiurea, și reușește cu greu să se țină la suprafață. Toată strădania nu face decât să-l obosească teribil. Sleit, își analizează efortul și concluzionează că nu merită. Și totuși, cum naiba reușesc ceilalți? Răspunsul este simplu și mereu același, pentru că oamenii contează, iar deciziile administrative sunt luate pentru cetățeni. Suntem în situația de a ne bucura de normalitate și de a citi despre ea sub formă de știre de presă. De lunea viitoare, sucevenii se vor putea folosi de stadionul Areni pentru a face mișcare în aer liber. Pe pistele de atletism, cetățenii acestui oraș pot alerga zilnic, cu excepția duminicilor și a perioadelor în care, pe stadion, se desfășoară meciuri sau alte competiții. E absolut firesc ca de bunul comunității să beneficieze contribuabilii. Această decizie anunțată de viceprimarul Marian Andronache ar trebui să fie contagioasă ca principiu și să se extindă către altele care țin tot de zona administrativă. Din aceleași motive, spațiile verzi ale orașului, parcurile ar trebui redate oamenilor. Așa cum apa e de băut și aerul de respirat, la fel e iarba verde de admirat, de atins sau de călcat, că, ce să facem?, suntem bipezi. Măsura de amendare pentru călcarea spațiului verde este atât de absurdă, încât e incalificabilă. Sigur că argumentul costului întreținerii spațiului public e valabil, dar aceste investiții se fac din bugetul local constituit din banii contribuabililor. Noi plătim, noi cheltuim, noi consumăm. Reprobabil nu e să calci iarba, oricât de gazon ar fi ea, ci să distrugi cu vădite intenții băncile sau să vandalizezi arborii și florile. Nu comportamentul natural trebuie inhibat și pedepsit, ci faptele care dovedesc atitudinea distrugătoare, infracțională. O judecată de bun-simț aduce după sine și măsuri de bun-simț. Doar așa învățăm să înotăm.