Am abordat tema acestei săptămâni din perspectiva proprietății private și a numeroaselor discuții pe care aceasta le generează în sânul comunității pe care o conduc. Fălticenenii au fost din totdeauna oameni simpli. Viața lor s-a axat în jurul proprietății private, iar revoluția anticomunistă din decembrie 1989 a reaprins speranțele concitadinilor mei că se vor bucura din nou de bunurile care le-au fost confiscate sau de care au fost deposedați în mod abuziv. Din păcate, ultimii 15 ani de democrație autentic românească au făcut din proprietatea privată „cenușăreasa tranziției”. Este garantată, este protejată, este asigurată?
În ultimii ani Fălticeniul a avut o probleme cu proprietatea, probleme care se amplifică pe zi ce trece, fără să ne putem da seama unde se va ajunge în cele din urmă. Greu de spus, atât timp cât pe rolul Judecătoriei sunt sute de procese ce au ca obiect litigii funciare și imobiliare. Diferența esențială dintre sistemul capitalist și regimul comunist constă în concepția diferită față de proprietate. În comunism, dreptul la proprietatea individuală figura pe hârtie; în schimb se declara, până la exacerbare, dreptul la proprietate colectivă. În consecință, toate erau „bunuri ale întregului popor”, ceea ce însemna, de fapt, ale nimănui. Și pentru că era bunul întregului popor, zeci, chiar sute de case particulare au fost rase de pe fața pământului pentru a face loc blocurilor, străzilor și tot ce avea nevoie noul statut de oraș industrial al Fălticeniului.
Legile proprietății apărute după 1990 au dat viața orașului peste cap. Așa cum este normal, oamenii și-au cerut înapoi casele și terenurile. Puțini au fost cei cărora Comisia locală de fond funciar le-a mai putut da terenurile înapoi, pe vechile amplasamente. Alți fălticeneni au încercat să obțină în justiție ceea ce au pierdut prin legi abuzive. Chiar dacă foarte mulți au primit sentințe favorabile, cu hotărâri definitive de punere în posesie, Primăria Fălticeni greu găsește unde să le mai dea ceva. Ce a fost de dat sau de “dat” s-a dat în trecutul recent. Practic fostele amplasamente sunt acum ocupate de blocuri și clădiri de interes public. Sunt situații în care pe un singur amplasament figurează mai mulți proprietari cu acte în regulă. Ca primar, fără a interveni în cursul justiției, cred că la realizarea expertizelor judecătorești care stau la baza sentințelor finale ar trebui să existe o colaborare mai strânsă cu serviciile de specializate ale primărie, asta pentru a nu mai fi generate hotărâri care pur și simplu nu pot fi puse în aplicare.
În acest context, administrația locală s-a văzut pusă în situația de a sista orice solicitare de concesionare a unor suprafețe de teren până la soluționarea tuturor cererilor depuse în baza notificărilor depuse în baza prevederilor Legii 247 / 2005. Locuitorii orașului și urmașii lor au depus 335 de cereri pentru o suprafață de aproape 114 hectare de teren. O situație aparte o reprezintă retrocedarea suprafețelor de teren administrate de Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Fălticeni. După demersuri îndelungate și ședințe interminabile cu cei 130 de proprietari, anul trecut am reușit să punem în posesie 108 hectare de teren, pentru alți 150 de proprietari urmând a se delimita terenurile începând de săptămâna viitoare pe încă 118 hectare.
Pentru aplicarea prevederilor Legii 10 / 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, la Primăria Fălticeni au fost depuse 278 de notificări. Dintre acestea, 10 cereri au fost soluționate în favoarea restituirii în natură, iar 51 prin acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale. Nici nu a început să funcționeze încă Fondul Proprietatea – creat pentru proprietarii care nu mai pot fi despăgubiți în natură – și au început să apară probleme. Primăriile din România – este și cazul Primăriei Fălticeni – nu au ce retroceda și sunt nevoite să-i trimită pe proprietari să se adreseze acestui Fond pentru a fi despăgubiți de către stat. Așa cum am spus, 51 de proprietari din Fălticeni așteaptă la rândul lor să fie despăgubiți. Cu cât? Asta va decide Autoritatea națională pentru Restituirea Proprietăților, după ce vor reevalua dosarele trimise de la Fălticeni. Confruntată cu numeroase cereri de retrocedare a imobilelor din municipiu, administrația publică locală se va mai confrunta în curând cu o problemă. Organizațiile patronale vor avea dreptul, nu doar posibilitatea, să primească spații din fondul locativ de stat și terenuri cu chirie pentru propriile sedii.
Concluzia este, însă, că se poate vorbi de ordine publică și moralitate socială doar într-o lume în care cei mai mulți dintre oameni sunt, într-o mai mică sau mare măsură, proprietari. Dispariția dreptului la proprietate ar însemna chiar dispariția proprietății; iar dispariția proprietății ar echivala cu dispariția lumii însăși.




