PRONOSTICURI

Americanii își păstrează entuziasmul și optimismul: recent, au anunțat că, în jurul anului 2020, NASA va stabili o colonie de astronauți la polul sud al lunii, după care își propun „să lase urme de pneuri pe Marte”. S-au scurs, aproape fără să ne dăm seama, 35 de ani de la ultima prezență a omului pe lună (decembrie 1972) și continuă să apară… voci contestatare. Aselenizarea n-ar fi decât o iscusită punere în scenă filmată în studiourile unei baze secrete din cutare deșert american! Probele menite să susțină acuza de mistificare au o urmă de logică, alimentând îndoieli: de ce fâlfâie steagul, dacă pe lună nu este atmosferă, unde-s stelele de pe boltă, de ce cad umbrele aiurea… Este evident că americanii au suspiciunea în sânge și cum se ivește un eveniment mai mașcat, cum apar îndoielile: cică, Pentagonul n-ar fi fost lovit de un avion deturnat la 11 septembrie, turnurile gemene le-a dărâmat și incendiat chiar administrația, interesată de un nou Pearl Harbour justificator al cursului politic anti-arab ș.a.m.d. Înseși astro-pronosticurile din acest decembrie demonstrează că toate contestările-s apă de ploaie: doar nu și-au propus americanii un simplu remake, mai convingător, al bănuitului film trucat: în veacul XXI, astfel de mega-înșelătorii sunt imposibile, iar previziunile fantastico-științifice nu-s vorbe-n vânt, ci au oarece – să-i spunem astfel – temei legal. Așa să fie? Ia să luăm la răsfoit ziarele din 1972. Primii pași ai omului pe lună au dat formidabil impuls imaginației, nutrind copios speranțele omenirii în performanțele științei și tehnicii. Am găsit, în podul casei (să n-audă pompierii!) gazete vechi de 30-40 de ani. Sunt scrise cu â din i, poartă, pe frontispiciu, îndemnul „Proletari din toate țările, uniți-vă!” și-s redactate în limba de lemn a epocii. Iată iluziile omenirii în 1972: în 1982 se va obține vindecarea cancerului. (Aș! Numărul cazurilor de cancer a crescut exponențial, leacuri, ioc!) În 1983 va fi inaugurată prima bază umană pe lună. (după cum se vede, inaugurarea s-a amânat pentru 2020.) În 1985, durerile fizice vor fi complet anihilate prin procedee electronice. (Hai să fim serioși!) Tot în 1985, Oceanul Atlantic va fi traversat în 50 de minute. (Nu numai că timpii de zbor au rămas aceiași, dar s-au retras din circulație și supersonicele Concorde.) În 1986 se vor realiza sporuri de inteligență pe bază medicamentoasă. (Aiurea! Am rămas exact cu câtă minte ne-am născut!) Iată și ce i se hărăzea sportului: în 1985, recordul pe 100 m. va coborî sub 8 secunde. (Ba bine că nu! Deocamdată, se retrag medaliile atletelor drogate!) În 1987, organe artificiale, din materiale plastice, le vor înlocui pe cele paradite în accidente competiționale. (Canci!) De unde se vede că-i nevoie de mai multă temperanță în pronosticuri, nu de alta, dar ne paște pericolul căderii în ridicol. Nu de mult, gazetele ne-au încunoștințat că se așteaptă nici mai mult, nici mai puțin, decât… dispariția bărbaților!! Nu-i o previziune încâlcită și interpretabilă gen Nostradamus, ci una cât se poate de argumentată, zice-se, științific: cromozomul Y, mai firav și mai retractil la partea bărbătească, agresionat de factorii poluanți, se va zbârci și ofili până când sexul tare se va retrage de pe scena istoriei. Măi, să fie! Și cum se va înmulți omenirea, prin sciziparitate, ca parameciul? Să credem că urmașele urmașilor noștri vor putea admira curiozitatea numită „bărbat” doar în cine știe ce rezervație, să zicem, pe la Vânju Mare, unde au fost păstrate prin grija Muzeului Antipa? Dacă ăsta-i viitorul ce ne așteaptă, nu pot încheia decât cu îndemn adresat suratelor noastre de pretutindeni: bucurați-vă de noi… cât mai suntem!