Programul prin care cele 67 de spitale închise în 2011 ar fi trebuit transformate în cămine pentru bătrâni s-a lovit de neputința financiară și umană de la nivel local, astfel că Guvernul a aprobat deja prelungirea lui, dar și înjumătățirea bugetului alocat inițial, de la 200 la 100 de milioane lei.
În 2011, Guvernul decidea închiderea a 67 de spitale care nu ar fi fost eficiente, propunând transformarea lor în cămine pentru vârstnici.
Astfel, a fost demarat Programul de interes național prin care urma să se dezvolte o rețea de astfel de cămine, a căror funcționare să fie susținută de autoritățile locale, cu contribuția beneficiarilor și a aparținătorilor acestora.
Potrivit programului gândit în 2011, rețeaua de cămine pentru vârstnici ar fi trebuit să fie finalizată și perfect funcțională până la sfârșitul acestui an.
Situația de fapt – care înseamnă, în prezent, efectuarea de plăți pentru 18 cămine cu o capacitate de 949 de locuri și cheltuirea a doar 31 milioane de lei, în perioada aprilie 2011-decembrie 2013, din peste 200 de milioane alocate programului – demonstrează însă eșecul acestuia.
În aceste condiții, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV) a propus, iar Guvernul a aprobat deja, în ședința din 11 decembrie, prelungirea programului până în octombrie 2015, dar și înjumătățirea bugetului alocat, cu argumentul că a răspuns astfel „doleanțelor autorităților publice locale”.
„Autoritățile administrației publice locale au remis solicitările către MMFPSPV începând cu luna septembrie 2013. Justificarea solicitărilor constă în resursele limitate disponibile în bugetele locale și veniturile extrabugetare foarte mici rezultate din contribuțiile beneficiarilor, aceștia având pensii sub valoarea pensiei medii. MMFPSPV a venit în întâmpinarea doleanțelor exprimate de autoritățile administrației publice locale și a inițiat, în luna octombrie 2013, un proiect de hotărâre de Guvern prin care se propune prelungirea perioadei de implementare a Programului de interes național cu 22 de luni”, se arată într-un răspuns al MMFPSPV, solicitat de agenția MEDIAFAX.
Proiectul de HG referitor la program, care ar fi fost pus în dezbatere publică la 4 decembrie, nu a putut fi însă consultat din cauza faptului că site-ul MMFPSPV nu a funcționat, iar Guvernul a decis să îl adopte chiar și în aceste condiții și chiar înainte de expirarea celor zece zile în care proiectul ar fi trebuit să stea în dezbatere publică.
MMFPSPV a explicat, însă, că documentul a fost transmis spre consultare la nivel local, autoritățile administrației publice locale fiind singurii solicitanți eligibili.
„Deoarece singurii solicitanți eligibili sunt autoritățile administrației publice locale, proiectul de HG a fost transmis spre consultare structurilor asociative ale consiliilor județene, orașelor, municipiilor și comunelor, iar observațiilor formulate de aceștia li s-a răspuns în termen. Sumele necesare au fost stabilite în funcție de solicitările autorităților locale și au fost cuprinse în bugetul pe 2014. Având în vedere consultarea cu toate autoritățile implicate și faptul că modificarea constă numai în modificarea termenului, am considerat că nu ar fi existat contestații asupra necesității emiterii unui act normativ, dezbaterea publică fiind consumată prin consultarea tuturor structurilor competente. Nu în ultimul rând, precum cunoașteți, am avut probleme cu funcționarea site-ului atât anterior, cât și ulterior datei de 4 decembrie 2013, când proiectul a putut fi postat pe pagina instituției”, se mai arată în răspunsul transmis MEDIAFAX.
Prin proiectul de act normativ care prevedea reducerea bugetului programului de la 200 la 100 de milioane de lei, MMFPSPV a propus și extinderea criteriilor de eligibilitate ale căminelor pentru persoane vârstnice administrate de autoritățile administrației publice locale, în vederea acordării de finanțare pentru susținerea mai multor tipuri de cheltuieli, respectiv cheltuieli curente de funcționare, numai pentru căminele pentru persoane vârstnice care au beneficiat de cofinanțare de la bugetul de stat destinată lucrărilor de construcții/reabilitare clădiri și dotări și care, până la data depunerii solicitării de finanțare din program, nu au fost date în funcțiune și cheltuieli care privesc doar achiziția de consumabile necesare îngrijirii personale curente, de orteze și echipamente ortopedice, de echipamente și dispozitive medicale, de recuperare locomotorie, de gimnastică medicală și de întreținere, precum și de echipamente și materiale necesare funcționării atelierelor de terapie ocupațională, a sălilor de gimnastică și de recuperare funcțională, pentru oricare din căminele pentru persoane vârstnice din sistemul public.
Inițiatorii proiectului de act normativ arătau, în nota de fundamentare, că la momentul începerii programului s-a estimat că majoritatea autorităților administrației publice locale care aveau în administrare unitățile sanitare vor decide desființarea acestora, precum și reorganizarea lor prin înființarea de cămine pentru persoane vârstnice.
Astfel, a fost estimat un buget inițial de 200 de milioane, care s-a realizat luând în calcul standardul de cost pentru acest tip de cămine, respectiv de 1.411 lei/beneficiar/lună, raportat la capacitatea totală a spitalelor, pentru a perioadă de derulare de 33 de luni, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2013, planificarea finanțării fiind multianuală.
Finanțarea programului s-a realizat de la bugetul de stat, prin bugetul MMFPSPV, care a asigurat implementarea și monitorizarea acestuia.
În baza Metodologiei de evaluare, aprobare și acordare a finanțării, au fost evaluate 26 solicitări de finanțare, dintre care 23 au fost aprobate. Dintre acestea din urmă, pentru 21 solicitări au fost încheiate contractele de finanțare, aprobate prin ordine ale ministrului Muncii.
„În cazul a două solicitări aprobate, autoritățile administrației publice locale nu au cerut încheierea contractului de finanțare deoarece nu au finalizat lucrările de reabilitare și amenajare a clădirilor. Suma totală solicitată și aprobată pentru finanțare pentru cele 23 de solicitări a fost de 47.480.560 lei. În prezent, se efectuează plăți pentru 18 cămine deoarece, nefiind finalizate lucrările de reabilitare și amenajare a clădirilor, doi solicitanți nu au încheiat contractul de finanțare și unul nu a solicitat nici o plată, iar unul a reziliat contractul și a închis căminul, din cauza costurilor de funcționare prea mari, raportate la numărul de beneficiari și resursele disponibile în bugetul local”, precizau inițiatorii proiectului de act normativ.
De asemenea, în perioada aprilie 2011- iulie 2013, MMFPSPV a efectuat plăți în valoare totală de 23.163.728 lei, iar până la finele anului 2013 s-a estimat cheltuirea unei sume totale în valoare de 31.667.618 lei.
„Capacitatea totală a celor 18 cămine finanțate în prezent este de 949 de beneficiari, iar numărul efectiv de beneficiari a crescut progresiv, în luna iulie 2013 fiind înregistrați 721 de beneficiari”, precizau experții MMFPSPV, în nota de fundamentare a proiectului.
Căminele pentru persoane vârstnice finanțate prin program funcționează în baza prevederilor Legii nr.17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, care prevede că finanțarea acestor servicii se asigură de la bugetul local, din contribuția persoanelor asistate și alte venituri extrabugetare.
De asemenea, anual, consiliile locale și/sau județene stabilesc costul mediu lunar de întreținere, în baza cheltuielilor de întreținere, pentru hrană și gospodărie, obiecte de inventar, echipament și cazarmament, materiale sanitare și altele asemenea. La stabilirea costului mediu lunar de întreținere nu se iau în calcul cheltuielile aferente plății salariilor pentru personalul angajat în cămine, plății medicamentelor și cheltuielile de capital.
Legea 17/2000 mai prevede că persoanele vârstnice care dispun de venituri proprii și sunt îngrijite în aceste cămine, precum și susținătorii legali ai acestora au obligația să plătească lunar o contribuție de întreținere, stabilită pe baza costului mediu lunar de întreținere, iar persoanele vârstnice care au venituri datorează contribuția lunară de întreținere în cuantum de până la 60 la sută din valoarea veniturilor personale lunare, fără a se depăși costul mediu lunar de întreținere, iar diferența până la concurența valorii integrale a contribuției lunare de întreținere se plătește de către susținătorii legali, dacă aceștia realizează un venit lunar, pe membru de familie, în cuantum mai mare de 600 lei.
În situația în care persoana vârstnică și nici susținătorii legali ai acesteia nu au venituri, îngrijirea acesteia este suportată din bugetul local.
În urma monitorizării programului, s-a constatat că suma pe care o plătește o persoană vârstnică asistată într-un cămin poate reprezenta maxim 25-30% din costul real de îngrijire într-un cămin pentru fiecare beneficiar/lună, deoarece cheltuielile de personal și cele pentru medicamente au o pondere de peste 70% din cost.
Astfel, din cauza veniturilor mici reprezentate de pensie și a nerespectării angajamentelor de plată de către susținătorii legali, crește presiunea asupra bugetelor locale pentru asigurarea finanțării funcționării căminelor, mai ales a celor administrate de consiliile locale de la nivelul comunelor și orașelor.
Din cele 18 cămine finanțate prin program, opt sunt administrate de consilii locale comunale, iar nouă de către consilii locale orășenești, autoritățile administrației publice locale întâmpinând mari dificultăți în asigurarea resurselor financiare din bugetele proprii necesare finanțării îngrijirii în regim rezidențial a persoanelor vârstnice.
Inițiatorii proiectului menționau că majoritatea primăriilor care beneficiază de finanțare din program s-au adresat în repetate rânduri MMFPSPV pentru a solicita prelungirea programului, pentru a nu fi nevoite să limiteze admiterea în cămine sau să le închidă.
În urma monitorizării programului, s-a mai constatat că autoritățile locale au o capacitate limitată de a asigura resursele financiare necesare asigurării funcționării căminelor, în situația în care bugetele consiliilor locale nu sunt susținute de transferuri cu această destinație din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată de la bugetul de stat, așa cum se întâmplă în cazul centrelor rezidențiale pentru persoanele cu dizabilități și cele pentru copii.
De asemenea, s-a mai constatat că sunt probleme și din cauza lipsei de experiență a personalului de la nivelul autorităților locale în ce privește identificarea persoanelor vârstnice în nevoie și informarea populației asupra existenței căminului, ceea ce a condus la întârzieri în ocuparea locurilor disponibile, chiar dacă sunt multe solicitări de internare neonorate.
„În această situație cresc și costurile de îngrijire în cămin pentru celelalte persoane asistate. (…) În condițiile prezentate, nu au putut fi îndepliniți indicatorii de rezultate preconizați ai Programului cu referire la numărul minim de persoane asistate”, notează specialiștii.
În prezent, în România există un număr foarte mic de cămine pentru persoane vârstnice, raportat la numărul de persoane aflate la o vârstă înaintată, fără familie sau care trăiesc singure și care, din cauza polipatologiei specifice vârstei a treia, devin dependente de ajutorul unui terț, având nevoie de îngrijire și supraveghere permanentă în regim rezidențial.
Conform datelor statistice ale INS, la nivelul anului 2010, erau înregistrate în România 675.828 persoane vârstnice în vârstă de 80 se ani și peste, acestea reprezentând grupa de vârstă cu cel mai înalt risc de dependență.
La sfârșitul anului 2012, erau înregistrate 203 cămine publice și private cu o capacitate totală de 9.542 locuri, din care 108 cămine publice cu 6.485 locuri și 95 de cămine ale asociațiilor și fundațiilor.
MMFPSPV estimează că numărul cererilor de admitere va înregistra o creștere rapidă în următorii ani, urmare a creșterii numărului persoanelor vârstnice care, din cauza stării precare de sănătate și a situației socio-economice și familiale, nu își mai pot asigura singure îngrijirea la propriul domiciliu.
Pentru dezvoltarea sistemului de servicii sociale adresate persoanelor vârstnice, dar și pentru promovarea incluziunii sociale a acestei categorii de populație, MMFPSPV are în vedere îmbunătățirea legislației actuale, inclusiv prin introducerea unor reglementări care să permită asigurarea resurselor financiare necesare îngrijirii vârstnicilor la domiciliu și în centrele rezidențiale.
