Mihăiță Stoica, adică Mimi, după cum îi zicea Gigi Becali, s-a dat ieri într-un spectacol total. Când spune că e mare șmecher la fotbal și că nimeni nu poate câștiga un duel verbal cu el, s-ar putea să nu fie departe de adevăr. Numai că șmecherilor din fotbal li se mai și înfundă câteodată, lui i s-a mai lungit puțin lanțul. Se vede treaba că n-a învățat nimic din ce i s-a întâmplat patronului său. Cât despre duelul verbal, e limpede: ăsta țipă, te-njură, te scuipă! Doar să fii ca el, ceea ce e imposibil, să-i poți face față. Păi el a debitat în plină conferință de presă chestia aia cu golaverajul și nimeni n-a avut curajul să-i atragă atenția acolo, pe loc. Bine, e posibil ca nici cei de față să nu fi fost edificați, mulți dintre ei îndeplinesc rol de conductori. Alt motiv pentru care nu se poate tranșa o dispută cu marele manager este modul în care îți trântește „argumentele”: cine nu vede cât de bun e Tatu, n-are treabă cu fotbalul… Cu asta a luat piuitul oricui. Antrenori, pe care lumea fotbalului nu poate să-i mai încapă, sunt pafariști dacă l-au desființat pe Tatu. Cât despre ziariștii care l-au luat peste picior sau suporterii care l-au huiduit, ăștia nici nu există. Sau ar face bine să nu existe. Domnilor, de fapt suntem răsfățați ai soartei. Vă dați seama ce carieră fulminantă ar fi avut Stoica Mihai în anii ăia sumbri ai comunismului? Nu ți l-ai fi dorit pe-ăsta ca anchetator dacă ai fi luptat în est. Îți trântea din prima că nu meriți să mai trăiești dacă nu-ți dai seama cât de bun e Tătucul Stalin. Și apoi își dădea silința să-ți dai seama… Ori să fii trimis în coloniile de muncă de la Salcia sau Periprava și să-l ai pe Meme supraveghetor la tăiat de stuf sau la diguri… Brr, asta da viziune! De-aia zic, ferice de noi că putem să râdem de unul ca ăsta, în alte vremuri n-ar fi fost râsul nostru.