Mai avem doi ani și scăpăm de perioada de tranziție, perioadă care a fost parcă “dicatată” de regretatul Silviu Brucan, cel care în ultimii ani ai vieții participa la o interesantă emisiune TV “Profeții despre trecut”.
Cei 18 ani care au trecut până acum au fost marcați de o mulțime de evenimente și bune și rele, unele pro, altele contra intereselor României. Poate de aceea a fost și este necesară o atât de lungă perioadă de trecere de la un sistem, cel comunist, la un altul nou nouț și visat de mai toți românii, sistemul capitalist, al economiei de piață.
Când am auzit pentru prima data că tranziția va dura 20 de ani, cu explicațiile profunde și de rigoare acordate de Brucan pe un anumit post de televiziune, am refuzat să cred și să accept, în același timp. Mi se părea o enormitate și o monstruozitate ca o țară precum România – proaspăt scăpată de sub dominația comunismului, să aștepte la coadă 20 de ani pentru a intra într-o nouă dimensiune. Însă, an după an, văzând pașii uneori stângaci, alteori rău intenționați pe care îi făcea țara noastră spre noua orientare sistemică, mi-am dat seama de adevărul acestei profeții și mă temeam, din ce în ce mai mult, ca Silviu Brucan să nu fi fost prea optimist.
Totuși, acum, la un an și câteva zile de la integrarea europeană se pare că drumul nostru e clarificat într-o mare măsură. Chiar dacă de la 1 ianuarie 2007 și până azi, guvernarea de dreapta nu a făcut mare brânză, așa cum nici predecesoarea ei din vremea cederistă 1996 – 2000 nu a făcut. Măcar nu au reușit să oprească România din drum, au scăpat la mustață de aplicarea clauzei pentru agricultură, mai au acum în prima jumătate a anului 2008 de rezolvat clauza de salvgardare pentru justiție și după aia mai vedem. Păcat că nu există preocupări la nivel central, serioase și obligatorii pentru statutul de țară membră a Uniunii Europene, statut pe care nu l-am câștigat datorită strădaniei portocalii, ci datorită stăruinței și sacrificiului întregului popor.
Am citit și mesajul de an nou adresat românilor de președintele Traian Băsescu, cel care prevedea că, “în trei-patru ani, cu toții vom putea spune că România s-a schimbat profund, ca efect al intrării în Uniunea Europeană”. Și care impunea un număr de trei condiții pentru realizarea obiectivului strategic, “acela ca românii să trăiască mai bine în țara lor”. Prima este nevoia unei clase politice care să fie dedicată poporului român, a doua condiție este să înțelegem că statul creează românilor condiții și cea de-a treia este să fim solidari. Nimic mai simplu. Doar dacă ar pleca de la exemplul domniei sale, să devină dedicat întregului popor român și nu doar unei părți din poporul portocaliu, să creeze condiții pentru o guvernare eficientă și în al treilea rând să fie solidar, nu doar cu Theodor Stolojan, ci cu toți cei care vor într-adevăr binele public în România.
Mă îndoiesc că va reuși și, de fapt, văzând termenul de 3 – 4 ani după care președintele ne asigură că vom putea trăi bine, îmi dau seama că Traian Băsescu nu va mai apuca, din postura de președinte, ca tranziția să se termine cel mai târziu pe 22 decembrie 2009. La vremuri noi, oameni noi. Dar până atunci, răbdare și speranță.
P.S. La mulți ani tuturor Ionilor și Ioanelor.