În noaptea de vineri spre sâmbătă (8 – 9 decembrie a.c.) profesorul, jurnalistul și scriitorul Roman Istrati a trecut în lumea de dincolo.
Jurnalistul al cărui nume s-a identificat total cu săptămânalul „Jupânu” – astfel încât și după încetarea raporturilor de colaborare la această gazetă tot „jupânul Romică” i se spunea – colaborator la mai multe publicații locale și centrale, activ animator cultural, inițiator și organizator de evenimente educaționale și artistice, promotor cultural în arealul bucovinean de la Suceava la Cernăuți, curator de expoziții diverse (de la numismatică & medalistică, la artă plastică) și comentator avizat, strălucit tâlcuitor și risipitor de metafore, tonic și ironic, admirabil om de lume, Roman Istrati, pe care autoritățile județene l-au găsit vrednic de a fi trecut în „Cartea valorilor bucovinene”, va rămâne veșnic în amintirea celor care l-au cunoscut.
În acest moment găsesc potrivit să reproduc finalul poemului care a dat titlul volumului său de debut, „Miezul adânc”:
„Peste toate gândește steaua ta luminând / o liniște fără căderi și elogii; / și-n rest nu mai știu decât aerul sfânt / ce mișcă exacte / și mari orologii”.
Orologiul care măsura zilele și nopțile lui Roman Istrati s-a oprit.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!






