Dincolo de performanțele pe care cei mai buni elevi din județ le-au obținut la concursuri naționale și internaționale, de efortul și capacitățile lor rare, de mințile lor sclipitoare, stă o mână de oameni despre care prea puțin se vorbește.
Sunt profesorii care după zeci de ani petrecuți la catedră știu să-și mențină pofta de a preda, de a deschide orizonturi, de a trezi ambiții, de a le insufla tinerilor pasiuni pentru o disciplină sau alta.
În galeria lor de onoare se înscrie și profesorul Costică Costan, de la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” Suceava, dascălul pentru care fizica este cel mai fascinant joc, oxigenul vital, pasiunea pe care a îmbrățișat-o o viață întreagă.
După 40 de ani de la prima generație de elevi, profesorul Costan este mândru de fiecare dintre cei cărora le-a transmis dorința de a reuși – peste 60 de elevi calificați la etapele naționale ale olimpiadelor de fizică, mare parte dintre ei ulterior laureați, cinci calificări la olimpiadele internaționale de fizică (Austria, Olanda, China, Australia, Italia) soldate cu trei medalii și două premii și alți zeci, poate sute de tineri premiați în cadrul competițiilor naționale, interjudețene și județene.
A făcut istorie nu doar prin rezultatele elevilor săi, ci și prin vorbele de duh cu care și-a amuzat cursanții, umorul, ironia și spontaneitatea însoțind fiecare oră.
„Sunt Costan Costică / Și vă dau o lucrărică / Să vă pun o notă mică!” sunt versurile care l-au făcut popular printre elevi și cu care se prezintă în fața noilor generații de boboci. Iar note mici a dat. Sute, mii de note mici. „2014-2015, trebuie să scriu undeva, a fost primul an școlar în care nu am lăsat corigenți”, spune zâmbind profesorul.
Iar în ciuda acestui fapt, a severității sale, este iubit de elevi, cu care are o relație specială și în mijlocul cărora se simte cel mai bine.
Începuturile de la „Ștefan”
„Sunt născut în județul Vaslui, în comuna Codăiești, comună unde până când am ajuns în clasa a XI-a nu a fost curent electric. Am învățat la lampa cu gaz”, mărturisește Costan. Facultatea de Fizică a făcut-o la Iași, la Universitatea „Al.I. Cuza”, înscriindu-se la secția de Spectroscopie, care-i permitea să profeseze atât în învățământ, cât și în industrie. S-a căsătorit în ziua ultimului examen din facultate, în februarie 1969, iar după absolvire, pentru că nici un post didactic nu era disponibil în Suceava, s-a angajat inginer la Combinatul Siderurgic din Galați. În 1974, prin plecarea profesorilor evrei, s-au eliberat catedre de fizică în județ, astfel că a venit în Suceava, unde s-a angajat ca suplinitor la Liceul „Ștefan cel Mare”.
„Am găsit niște monștri sacri aici – Iulia Leo Miza, Ioan Ștefănescu, Rodica Alexandru, căreia îi datorez aproape totul pentru că m-a acceptat ca suplinitor la «Ștefan»”. În 1977 susține examenul de definitivat, unde este notat cu 10, primul pe liste din regiunea Moldovei.
Rămâne în învățământ până astăzi, cu excepția anilor 1997-2000, când a ocupat funcția de inspector școlar adjunct în cadrul Inspectoratului Școlar Suceava, „cea mai mare prostie din viața mea”, după cum spune profesorul.
Internaționalii lui Costică Costan
Anul 1987 a fost cel mai prolific din cariera sa. La Olimpiada Națională de Fizică, la liceu, podiumul a fost dominat de elevi ștefaniști, toți pregătiți de Costică Costan.
„Locul I, primul pe țară, la clasa a IX-a a fost Codrin Cionca, la clasa a X-a, primul pe țară a fost Lucian Ciobîcă, iar la clasa a XI-a a fost Duiuliu Diaconescu. La clasa a XII-a nu am avut elevi”, își amintește fizicianul.
Un an mai târziu, Duiuliu Diaconescu se califica la Olimpiada Internațională de Fizică din Austria, unde revendica o medalie de argint. Era primul elev îndrumat de profesorul ștefanist care reprezenta România la o competiție mondială. În prezent Duiuliu locuiește în SUA și face parte din una dintre cele mai apreciate echipe de cercetare din domeniul fizicii teoretice de pe plan internațional și este profesor la Universitatea Rutgers, New Jersey.
„Chiar anul acesta a venit în România și ne-am reîntâlnit”, spune Costan mândru de fostul său elev.
În 1988, un alt elev sclipitor al colegiului, Codrin Cionca, s-a calificat în lotul național pentru Olimpiada Internațională de Fizică din Olanda, unde a obținut mențiune.
În 1994, Armin Comanac, coordonat tot de Costică Costan, s-a calificat la Olimpiada Internațională din China, iar un an mai târziu, Decebal Lațcu a plecat la Olimpiada de Fizică din Australia, de unde a adus Liceului „Ștefan cel Mare” o medalie de argint și un premiu special. Iar în 1994, seria reușitelor pe plan internațional a fost completată de elevul Mihail Amarie, care a fost medaliat cu argint în Italia.
„Atunci când ai elevi buni trebuie să scoți din ei tot ce se poate. Aici sunt elevi de calitate și pretențiile sunt mari, când ai material, trebuie să-l folosești. Îmi propun să scot întotdeauna maximum din elevi, pentru că știu că există potențial”, explică profesorul performanțele foștilor săi elevi.
Costan: „Mulți părinți mă întreabă cum de sunt prieten așa bun cu elevii, dacă le dau note așa mici”
Medaliile și diplomele elevilor, succesele lor ulterioare sunt bogăția unei vieți dedicate catedrei. „Este mulțumirea mea sufletească”, mărturisește Costan, neezitând să adauge că în calitatea sa de îndrumător al acestor olimpici nu a fost remunerat niciodată.
Însă dincolo de elevii care iubesc fizica, care o studiază cu nesaț, sunt cei pe care vestea că vor studia fizica cu profesorul Costan îi umple de spaimă.
„Este adevărat că îi taxez pe cei leneși. Dacă îl văd pe un elev că poate și nu vrea, nu accept. Au rămas și repetenți din cauza fizicii. De fapt, din cauza lor”, povestește fizicianul.
Înainte de ’89, băiatul unui reputat medic din județ rămăsese corigent la fizică, iar tatăl său a venit la Costică Costan să negocieze o medie de trecere, promițându-i dascălului că îl va „îmbrăca” în sute de lei dacă elevul va trece la fizică. „Nu l-am trecut, desigur”, ne-a povestit Costan.
„Mulți părinți mă întreabă cum de sunt prieten așa bun cu elevii, dacă le dau note așa mici. E un paradox aici, așa e. Dar eu am o relație specială cu elevii, mă simt bine printre ei. Nu i-am insultat niciodată, le-am vorbit frumos. Și am fost corect cu ei, dacă ei simt că ești nedrept ai plecat de la inima lor. Am umor la ore, le mai spun câte o glumă, mai râd, chiar se râde în hohote, însă apoi trecem la treabă. Când e glumă e glumă, când e carte e carte”, ne relatează profesorul.
Costan a ieșit la pensie din octombrie 2010, dar vrea să rămână printre elevii săi în continuare, iar rezultatele pe care încă le obține cu școlarii îl îndreptățesc să stea la catedră. Este căsătorit și are două fete, una medic și alta judecător la Curtea de Apel Suceava.
„Mai am poftă de a preda. Nu mă plictisește fizica, e provocatoare”, conchide dascălul.
