Este perioada petrecerilor prilejuite de terminarea școlii. Cei care se pregătesc să meargă la facultate sau la muncă în străinătate au închiriat restaurante mari. Atât de mari, încât să încapă toate fițele de băieți de băieți și cele de fete de fete, dar și mușchii umflați la sală cu ajutorul aparatelor și al vitaminelor. Băieții au alergat după fete, iar unele dintre ele s-au împiedicat.
În alergarea lor, unii dintre băieți, în loc să se oprească în pat cu o fată, s-au oprit în pumnii altor băieți, mai șmecheri decât ei. S-a întâmplat, săptămâna trecută, la un mare restaurant din municipiul Suceava.
Bine, acum nu trebuie să se înțeleagă că cei mai mulți absolvenți de clasa a XII-a s-au întrecut în figuri. Sau că cei mai mulți au mers chitiți să facă scandal și sex. Dar, la urma urmei, rolul petrecerii de la finalul ultimului an de liceu este acela de a-și lăsa amprenta în albumul cu amintiri.
Problema este că moda petrecerilor de petreceri a ajuns și în clasele de școală generală. Tot cu închirieri de restaurante, ceva mai mici, însă, și chiar cu deplasări în alte localități și cu rămas peste noapte acolo. Evident, petrecerile copiilor de la școala generală nu sunt stropite cu băuturi alcoolice, nu se desfășoară în fum de țigară și nici în miros de etnobotanice, și nimeni nu se joacă de-a mama și de-a tata.
Poate n-ar fi nimic rău că elevii merg două zile la munte, beau cantități impresionante de suc, chiar dacă nu le este sete, și umblă murdari de frișcă pe la gură. Însă, toată distracția costă. Cum costă, încă mai mult, și excursiile în străinătate pe care unii profesori suceveni le organizează. Una este să faci o petrecere la finalul clasei a VIII-a sau la terminarea clasei a XII-a și alta este să te agăți de tot felul de evenimente pentru a le scoate părinților banii din buzunare. Bani pentru transport, masă și cazare, dar și pentru o mică atenție care trebuie să ajungă la domnul profesor. Sau pentru excursia pe care domnul profesor o organizează. Dascălii o duc greu, dar aceștia trebuie să se gândească și că cei mai mulți copii trăiesc în familii care fac eforturi considerabile pentru a trăi. Copii care vor și ei să vadă cum este străinătatea sau să umble unși cu frișcă pe față prin vreo stațiune montană. La copiii care nu pot fi alături de colegii lor ar trebui să se gândească profesorii înainte de a organiza petreceri și excursii. La ce este în sufletul lor. Și la cum își privesc părinții pentru că nu au fost în stare să le dea bani, așa cum au reușit părinții altor copii. Și la ce simt părinții care n-au de unde.
