Profesor de matematică sucevean, cu o carieră strălucită în cercetare și educație pe continentul american

A privi matematica, „regina disciplinelor”, precum o punte înălțată pentru a pătrunde tainele lumii, un instrument necesar pentru șlefuirea unui caracter frumos, o metaforă cu o puternică valoare estetică, o formă de artă, este peste puteri pentru mulți dintre noi. Noi, cei care am socotit matematica mai degrabă drept o punte a suspinelor, aridă, rece și austeră, ce ne-a dat fiori reci ca gheața în vremea școlii. Însă aceasta poate fi și altfel, poate fi un joc, poate fi o poveste, poate fi emoție sau poezie.
„Matematica îți dă libertatea zborului dacă îi descoperi valențele, te ajută să transcenzi realitatea asta concretă, dar nu o poți face dacă ea îți este prezentată doar ca un rețetar de calcul. Matematica are un rol extraordinar în șlefuirea unor minți agere, a unui spirit frumos, e motorul care ne ajută să înțelegem alte științe, e un bun exercițiu pentru o bună disciplină intelectuală, fără de care nu poți să ai un spirit frumos”, arată suceveanul Daniel Onofrei, matematician român cu o carieră strălucită pe continentul american, conferențiar la Universitatea din Houston, Texas, din Statele Unite ale Americii. În urmă cu mai bine de 15 ani, ajungea pe pământ american cu o bursă pentru studiile doctorale. Nu știa engleza, însă a învățat-o din cântecele celor de la UB40 și din filmele cu Meg Ryan, actrița pe care o simpatiza pe atunci. A avut parte de îndrumători extraordinari, de oameni cu care a rezonat și care au făcut din fiecare lecțiede matematică o mare poartă miraculoasă spre cunoaștere.
Pe lângă activitatea didactică din cadrul Departamentului de matematică, Daniel Onofrei se remarcă și prin activitatea de cercetare pe care o desfășoară într-un proiect al Forțelor Aeriene americane. Proiectul al cărui titular este a atras în ultimii cinci ani finanțări de peste un milion de dolari și se referă la limitarea amprentei radar a avioanelor Stealth.
Cochetează și cu ideea de a studia psihologia, a cărei învecinare cu matematica o vede ca fiind foarte „interesantă”.
Începuturile de la Suceava
Prima competiție școlară de matematică la care Daniel a participat nu a însemnat și primul succes, ba chiar festivitatea de premiere l-a surprins în afara careului de premianți. Propunerea de participare în cadrul concursului care avusese loc la Bucșoaia a fost lansată de învățătoarea sa, Elisabeta Boca, de la Școala Gimnazială Nr. 4 Suceava. Gimnaziul îl urmează la Școala Gimnazială Nr. 1, unde la disciplina matematică o întâlnește pe profesoara Buzilă, care îl notează cu 5 chiar de la primul test. „Cei din clasă m-au îmbrățișat ca fiind unul de-al lor, eram toți neastâmpărați, iar de acolo începe o dorință de a demonstra că nu e chiar așa și că pot mai mult”, povestește Daniel. Mai târziu este admis la Liceul de Informatică „Spiru Haret” Suceava, unde îl are ca dascăl pe profesorul de matematică Călin Oanea, alături de care își construiește, pas cu pas, relația cu matematica.
”În clasa a X-a, acesta decide să merg la Olimpiada Județeană de Matematică. Eram în competiție cu cei de la «Ștefan cel Mare», însă am ieșit pe locul al II-lea și m-am calificat la națională, iar de acolo a început drumul meu, relația cu matematica”, mărturisește tânărul.
Cu aceeași recunoștință, Daniel amintește și de academicianul Viorel Barbu, pe care l-a avut ca profesor în timpul studiilor universitare, la Iași. Tot sub îndrumarea academicianului își începe studiile doctorale.
„Odată cu descoperirea matematicii, mi-am câștigat o identitate. Am avut noroc de oameni rotunzi, care ofereau mult mai mult decât matematică”, completează Daniel.
Pentru a reuși să plătească spitalizarea mamei sale în România, în 2002 decide să plece în Statele Unite ale Americii cu o bursă pentru studii doctorale, cea mai mare parte a banilor trimițându-i în țară.
Urmează studiile postdoctorale cu o durată de patru ani, perioadă la finalul căreia aplică pentru un post în sistemul academic american într-o competiție cu 2.000 de candidați pentru 150 de posturi. După o perioadă de provizorat de cinci ani, în 2016, în urma unor recomandări și evaluări riguroase, este promovat la treapta de conferențiar universitar în cadrul Universității din Houston.
Poveștile din spatele formulelor
Matematica are un loc generos în orarul oricărui elev, însă câți dintre cei care au trecut prin școală cunosc ideile sau poveștile de la care au pornit derivatele sau Teoria lui Pitagora? Daniel Onofrei arată că pe lângă chemare și talent, o condiție necesară pentru ca matematica să te poată cuceri este stimularea curiozității de către cel aflat la catedră.
„Am observat în sistemul educațional din România cănu se mai incită curiozitatea elevilor, ci aceasta e omorâtă prin cantitate, prin aceste curricule stufoase care sunt propuse. Elevii nu trebuie să piardă bucuria jocului, or prin temele acestea înfiorătoare, prin curricula asta care nu are nici o misiune, tocmai asta se întâmplă. Dacă tu crezi în bucuria jocului, bucurie pe care o întreții prin tot ceea ce faci, vei ajunge să îți găsești o pasiune, vei ajunge să nu-ți fie frică să te redefinești nici la 40, nici la 50 de ani. În școala de azi, avem de-a face cu copii mai ocupați decât adulții. Ei intră în clasa I cu așa o curiozitate și plăcere pentru studiu și ajung în gimnaziu și spun că urăsc școala. E incredibil”, arată Daniel Onofrei, menționând că nu vrea ca argumentele sale să fie percepute ca o ingerință în activitatea profesorilor din țară, ci mai degrabă ca un punct de vedere propriu.
Acesta mai subliniază că matematica este insuficient înțeleasă mai ales din cauza faptului că informațiilesunt transmise într-un mod direct, fără să dezvolte o poveste, o stare de stimulare, o dorință pentru a afla mai multe.
”Matematica și științele abstracte studiate corect pot crea elasticitate intelectuală”
Uneori, chiar și cele mai puțin atractive lecții pot să devină o adevărată aventură pentru elevi, însă printr-o abordare potrivită. „Tăiem ce e frumos și e foarte trist. O idee nu se naște din rețetar, ci este revelată într-un moment de zbatere. Învățăm despre derivate, de exemplu. Avem reguli de calcul, dar nu ni se spune povestea din spatele acestei idei atât de frumoase, în care Newton analizează lumea și vede că ceva lipsește din caracterizarea acesteia. Vede că totul este într-o schimbare continuă și înțelege că putem caracteriza rata schimbării. Apoi apare Leibniz, care vine cu aceeași teorie, dar cu o notație diferită, ușor de înțeles. Povestea e fascinantă și nu înțeleg de ce nu se prezintă povestea din spatele instrumentului și apoi instrumentul”, punctează matematicianul.
Altfel, elevul va percepe doar o înșiruire de rezultate abstracte cu limbaj specific, fără un scop bine definit (în afară de prezența lor în cerințele examenelor naționale) și fără nici o aplicabilitate în viața reală, arată cercetătorul.
Important este, totodată,ca accentul să cadă și pe încurajarea elevului sau studentului în demersul său de a descoperi o disciplină acasă. În acest sens, activitatea la clasă ar trebui să faciliteze înțelegerea formulării problemei, contextul problemei, descrierea unor pași intermediari spre demonstrație, elevul sau studentul urmând a finaliza acasă problema.
„Matematica și științele abstracte studiate corect pot crea acea elasticitate intelectuală, datorită căreia poți să faci orice cu succes”, mărturisește Daniel Onofrei.
În relația cu studenții săi, îi place să-i câștige pe aceștia de partea sa, să le traseze o direcție, să ajute la evoluția lor.
„Am câțiva studenți pe care i-am luat sub aripa mea, iar celor cu care lucrez îmi place să cred că le-am schimbat viața. La cursuri insist mai puțin pe reguli de calcul, însă prezint conceptul, mă străduiesc să creez o imagine de ansamblu și abia apoi, dacă timpul ne permite, facem exerciții, dacă nu, îi încurajez să facă acasă”, spune profesorul.
Povestește că marea mulțumire a sa este când vede în studenții săi adulți responsabili, cu perspective, iar mulțumirile și recunoștința venite din partea lor sunt neprețuite.
„Am avut un student din Utah, puțin dezorientat, însă ușor, ușor l-am ghidat și acum e matematician analist la o mare companie. Am fost invitat la nunta lui și tatăl său mi-a strâns mâna și mi-a mulțumit. Aceste momente sunt speciale”, rememorează tânărul sucevean.
Lipsa modelelor pe continentul american
Cunoscut drept „tărâmul făgăduinței”, societatea americană este contaminată de un singur „model de succes”, care se referă la obținerea unui statut financiar și social într-un timp cât mai scurt. În ceea ce privește criza modelelor pentru cei aflați pe băncile școlilor, Daniel Onofrei explică faptul că societatea contemporană propune specializarea într-o singură direcție.
„Este acel alergător sprinten, care nu se uită în jur și care aleargă spre un scop bine definit, statut social și financiar. Foarte trist, pentru că acest om va ajunge, la final, doar un specialist, unidirecțional. Diferența dintre un specialist unidirecțional și un om rotund, complet este că, pe când primul primește și radiază lumină (energie pozitivă) dintr-o singură direcție, cel de al doilea emite o luminozitate multidirecțională, creându-și astfel posibilitatea obținerii unei stări de bine și în absența luminii din unele direcții. Din păcate, în România, unde banul e cel mai important criteriu de evaluare, ierarhia valorică dispare, la fel ca și criteriile morale. Dacă banul este principalul criteriu, acest obiectiv devine fezabil pentru toată lumea, fiecare întrevede o modalitate de a face bani, iar statutul social își pierde valoarea. Și nu mai poți avea măsura valorii, totul devine denaturat”, explică Daniel Onofrei. Revenind la matematică, profesorul menționează că vede în aceasta o modalitate perfectă de șlefuire a intelectului, care naște acei oameni care, pe lângă specializare, au o cultură generală solidă, o imagine complexă asupra vieții și o predispoziție pentru un caracter frumos.
Activitatea de cercetare
Din 2013, Daniel este titularul unui proiect de cercetare al Forțelor Aeriene Americane, care vizează identificarea unor metode alternative, mai eficiente și mai ieftine, pentru limitarea amprentei radar a avioanelor Stealth.
„Orice radar trimite o undă și așteaptă ecoul care să descrie viteza, poziția avionului. Metodele Stealth își propun anularea acestor semnale care se întorc la observator sau redirecționarea ecoului radar în direcții neutre. Nemaiavând ecou, un aparat radar nu mai poate forma o imagine a aparatului de zbor. Tehnologia curentă este foarte scumpă și se bazează pe folosirea unor materiale absorbante, care sunt foarte grele, deci se pot folosi într-o anumită măsură, alături de alterarea fuselajului”, explică Daniel.
Proiectul are trei etape, iar finanțarea primită (peste un milion de euro) dă măsura calității muncii cercetătorilor.
Proiecte pentru elevii din Suceava
Printre proiectele de viitor ale lui Daniel Onofrei, câteva sunt destinate elevilor din Suceava. Acesta vrea să se implice în organizarea unei școli de vară pentru tinerii de gimnaziu din județ, care să nu vizeze doar studierea matematicii, ci și a filozofiei, poeziei, istoriei etc.
Are câțiva aliați aici care sunt gata să-l sprijine în realizarea proiectului său, fiind în contact cu câțiva profesori suceveni.
„Mă încearcă această idee, inclusiv acordarea câtorva burse pentru încurajarea unor elevi merituoși. Proiectul vizează elevii de gimnaziu, acolo ai marea șansă de a schimba evoluții ulterioare”, a subliniat Daniel.
Burse doctorale în matematici aplicate
Daniel Onofrei vrea să ajute și studenții de anul patru din România cu o situație școlară bună interesați de matematici aplicate și care își doresc să urmeze un doctorat în domeniu sub îndrumarea lui. Cele mai importante calități care recomandă un student pentru a lucra în grupul lui sunt curiozitatea, eticheta muncii, modestia, determinarea și, evident, media din anii de studenție de cel puțin 8,50. Cuantumul bursei este de 1.700 de dolari pe lună cu taxele școlare plătite, plus asigurare medicală. După primii doi ani, dacă studentul trece de cele trei examene preliminarii, cuantumul bursei se ridică la 1.900 de dolari. Cei interesați îl pot contacta pe Daniel Onofrei la adresa de e-mail onofrei@math.uh.edu. Acestea sunt burse doctorale de teaching assistant.