Producătorii români vor putea obține un nou tip de protecție pentru alimentele tradiționale, prin înregistrarea acestora ca specialități tradiționale garantate în UE, ceea ce înseamnă că oricine va dori să producă specialitatea respectivă va trebui să respecte rețeta deja înregistrată.
„Legislația națională este elaborată, proiectul de hotărâre de Guvern este în avizare la Departamentul pentru Afaceri Europene, structură din aparatul de lucru al Guvernului, urmând sa fie avizat de celelalte instituții. După publicarea în Monitorul Oficial, producătorii vor putea solicita protecția unei specialități tradiționale, adică în prima parte a acestui an”, a declarat agenției MEDIAFAX Tudorel Baltă, director în Minsterul Agriculturii.
Pentru înregistrarea unui produs alimentar sau agricol ca specialitate tradițională garantată (STG) un grup de producători (orice organizație, indiferent de forma juridică sau de compoziție – n.r.) trebuie să demonstreze că respectivul aliment are calități specifice, care îl deosebesc în mod clar de celelalte produse din aceeași categorie.
Totodată, grupul trebuie să arate că produsul este obținut printr-un mod tradițional de producție sau din materii prime tradiționale, transmise între generații.
„Elementele esențiale care dovedesc caracterul tradițional al produsului includ elementele principale care au rămas neschimbate, atestate de referințe precise și bine stabilite”, se arată în regulamentul din domeniu al Comisiei Europene.
Cererea de înregistrare mai trebuie să cuprindă un caiet de sarcini care detaliază modul de obținere sau, după caz, și a materiilor prime folosite.
„Dacă un grup de producători a obținut protecția unei specialități tradiționale garantate, un alt producător care dorește sa producă pentru prima dată acea specialitate trebuie să obțină acceptul grupului și să fie avizat de Ministerul Agriculturii și organismele de inspecție și certificare”, a spus Baltă.
Cererile de întregistrare sunt de două feluri, cu rezervarea denumirii și fără rezervarea denumirii.
Pentru primul tip de cerere, producătorii trebuie să arate că numele produsului nu este utilizat „în mod legal, notoriu și semnificativ din punct de vedere economic pentru produse agricole sau alimentare similare”.
Specialitățile cu denumire rezervată nu pot fi produse decât cu respectarea caietului de sarcini stabilit de producătorii care au înregistrat numele. Dacă în cererea de înregistrare se menționează că denumirea nu este rezervată, aceasta poate fi folosită chiar dacă produsul nu este conform cu rețeta omologată, dar fără mențiunea „specialitate tradițională garantată”.
Cererile sunt transmise Ministerului Agriculturii, postate pe pagina de internet a instituției și, după o perioadă de opoziție (în care alți producători pot contesta legitimitatea cererii) este transmisă Comisiei Europene, spre aprobare.
Mai multe grupuri originare din diferite state membre UE sau țări terțe pot prezenta o cerere comună, transmisă statului membru.
Numai producătorii care respectă caietul de sarcini pot face trimitere la o specialitate tradițională garantată pe etichete, în publicitate sau alte documente aferente unui produs agricol sau alimentar.
Câteva exemple de specialități tradiționale garantate sunt brânza italiană Mozzarella, biscuiții spanioli Panellets și berea belgiană Lambic.
În luna noiembrie a anului trecut a intrat în vigoare în România sistemul de protecție a denumirilor și indicațiilor geografice de origine ale produselor alimentare și agricole. Acest tip de protecție este aplicat alimentelor care au anumite calități datorate arealului geografic în care sunt produse.
Spre deosebire, specialitățile tradiționale garantate au calități specifice date de rețeta sau de materiile prime tradiționale.
Comisia Europeană a modificat legislația în domeniul specialităților tradiționale în 2006, iar normele de aplicare ale noul regulament au fost adoptate în luna octombrie a anului trecut.
