Minunată țară, cu oameni demni și frumoși, pe dinlăuntru și, mai ales, pe dinafară, tandră, catifelată și cochetă în toate cele. Meleag divin, binecuvântat de privirea părintească a Celui de Sus care a desfăcut, din pivnițele cerești, butoaiele lui neprețuite, astfel încât la tot pasul, prin robinetul desfăcut, curg râuri nu numai de vin, ci și de lapte, miere și chiar de aluat de cozonac, tocmai bun de vârât în cuptor. Această descriere, desigur făcută cu talent și har scriitoricesc, nu ca un scârța scârța pe hârtie cum sunt eu, aparține nu unui îndrăgostit de frumusețile patriei noastre mioritice, nu unui propagandist al turismului plătit cu bani grei pentru a ne lăuda, n-are atingere cu Vlahuță și nu s-a împărtășit din Nada florilor sadoveniană. De unde e atunci? Cine ne învrednicește astfel, cu excesivă duioșie? Ei bine, panegiricul, destinat unui om, de fapt unei oame, fiindcă până la urmă acest laudațio valahorum nu e pentru țară, ci pentru cea care o sfințește, e scris de procurori. Ați citit corect – procurori. Puși ei, prin statutul profesiei, să cerceteze șterpelirea de bani publici, abuzurile comise de ministresa Turismului, doamna Elena Udrea, păcate semnalate nu de un amărât de gazetar, intrat în folclorul contemporan și sub elegantul apelativ găozar, ci de o ditamai comisia parlamentară, au purces, excitați de un entuziasm de necontrolat, la redactarea acestei înduioșătoare scrisori de dragoste. Nu voi insista asupra ei (a făcut-o presa acestor zile) ci asupra preschimbării în sine. Ca-n basme: lupul se dădu de trei ori peste cap și în față se arătă chipeș, înalt și proaspăt ca o smicea, Făt Frumos. Fascinat de frumusețile patriei, datorate firește doamnei Udrea, procurorul uită să se mai zgâiască prin hârtii și să cerceteze iscălituri și ștampile, uită să mai verifice dacă bucătăria licitațiilor a fost respectată până la ultimul gram de verzitură (așa se chema cândva valuta) și se puse, ca Orfeu, pe cântat, încât înduioșă și munții, și câmpiile, iar de Euridice, cea căzută în infern, ce să mai zicem. Se sculă și ea, mișcată de talentul de cobzar al omului legii, cel care de obicei bagă la zdup și nu scoate, lăudându-l zeilor, mai precis lui Zeus, fiindcă în vremurile noastre democrația în Olimp s-a demodat, iar politeismul s-a dovedit caduc. Și uite așa patria, pe care mulți miopi o aproximează ca săracă, mâncată de șomaj, cu prețuri alimentare în creștere vertiginoasă, la întrecere, bară la bară, cu impozitele, își mai află un lăudător. Și pentru ca frumusețile patriei să poarte un nume, li s-a spus simplu – Elena Udrea.
Inutil să mai spunem și noi că nu asta e misia unui procuror, inutil să mai amintim și noi că instituția numită Curte de Conturi nu și-a isprăvit ancheta în privința banilor, cam mulți, păpați de Ministerul Turismului sub cârmuirea plină de farmec a doamnei Udrea, inutil să…. Reforma și modernizarea statului, iată, au început cu o plăcută surpriză. Procurorii devin avocați, iar anchetatorii, de aici înainte, vor căuta, atunci când, să presupunem, se ocupă de o crimă, calitățile sufletești ale asasinilor. Dar mai sunt la noi în țară crime? Nici măcar încetățenitele omoruri financiare de sute de milioane de euro nu mai pot fi numite astfel. Scepticilor și cârcotașilor ar trebui să le crape obrazul de rușine. România a învins. Cum pe cine a învins? I-a învins pe români!
