Procurorii anticorupție au invocat un articol din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în motivele de recurs la decizia prin care, în toamna anului trecut, instanța supremă a admis cererea fostului președinte al Tribunalului Mureș, Andreea Ciucă, de restituire a dosarului de corupție la DNA.
„Apreciem că a fost încălcat articolul 6 din CEDO cu privire la soluționarea procesului într-un termen rezonabil, prin această soluție de restituire prelungindu-se în mod nejusitificat procesul penal”, arată procurorii Direcției Naționale Anticorupție (DNA), care nu sunt de acord cu retrimiterea dosarului la Parchet pentru refacerea rechizitoriului, potrivit motivelor de dosarul cauzei.
Procurorii DNA subliniază, în motivele de recurs, că în această cauză este vorba de o „nulitate relativă, nefiind adusă nicio vătămare inculpatei, instanța, pe parcursul cercetării judecătorești, având posibilitatea să analizeze fiecare act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, putând după terminarea cercetării să constate ce acte intră sau nu în conținutul acestei infracțiuni”.
Totodată, procurorii arată că nu sunt de acord cu susținerile instanței potrivit cărora inculpatei nu i s-a acordat suficient timp pentru a-și formula eventualele apărări și că procurorul nu a avut în vedere solicitările acesteia de a se acorda noi termene raportate la situația sa personală, respectiv caz de boală conform actelor medicale și necesitatea pregătirii apărării în alt dosar penal.
Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a stabilit că procurorii anticorupție nu au respectat principiile „egalității de arme” și al aflării adevărului în dosarul în care fostul președinte al Tribunalului Mureș, Andreea Ciucă, a fost trimisă în judecată pentru corupție.
În 22 octombrie, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a decis restituirea către Direcția Națională Anticorupție (DNA) a unuia dintre dosarele Andreei Ciucă, după ce aceasta a invocat încălcarea mai multor drepturi procesuale în timpul anchetei efectuate de procurorii anticorupție.
Judecătorii au admis excepția invocată de Ciucă în sensul că nu a fost extinsă cercetarea și, respectiv, începută urmărirea penală cu privire la lucrările de la două vile din Sovata, fostul magistrat nefiind audiat separat referitor și la acuzația legată de cele două imobile.
„Interpretându-se astfel, omisiunea Parchetului, nu s-a acceptat ca întemeiat punctul de vedere al acestuia, formulat în sensul că fiind vorba doar despre un act material care intră în conținutul infracțiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor publice, nu era necesară începerea în mod separat a urmăririi penale și pentru această faptă (…). Procedând astfel, au fost încălcate de către DNA și principiile rolului activ și cel al aflării adevărului, cât și principiul egalității de arme ocrotit de CEDO, obligația de a administra probele necesare în apărare, în vederea lămuririi complete asupra unei fapte aparținând parchetului în faza incipientă a procesului penal conform garanțiilor instituite prin articolul 6, alineatul 1, 2 Cod procedură penală”, se arată în motivarea deciziei de restituire a dosarului, dată de judecătorii ICCJ.
Judecătorii arată, de asemenea, că „prin neextinderea cercetării penale și neînceperea urmăririi penale, în mod distinct, cu privire la această faptă materială Parchetul – ca organ de urmărire penală nu a determinat clar și transparent limitele procesului penal – răpindu-i astfel, învinuitei, posibilitatea de a se apăra punctual”.
Referitor la excepția privind neprezentarea materialului de urmărire penală, invocată de Andreea Ciucă, instanța supremă a stabilit că este întemeiată.
„Nu se poate interpreta că inculpata ar fi tergiversat urmărirea penală sau că s-ar fi sustras de la ea, inculpata Ciucă Andreea invocând în mod pertinent diverse motive care au împiedicat-o pe ea sau pe avocații ei să participe la unele acte de urmărire penală”, arată judecătorii ICCJ în motivarea deciziei.
Printre aceste motive, instanța a reținut imposibilitatea avocaților de a lua parte la unele acte procedurale, motive de sănătate, fixarea unor termene de prezentare în fața procurorilor prea scurte, de la o zi la alta sau mult prea scurte în raport de ce urma a se depune la dosar, sau invocarea unor memorii.
Judecătorii ICCJ au stabilit că după câțiva ani de anchetă, o parte dintre susținerile Andreei Ciucă s-au dovedit a fi întemeiate, motiv pentru care, pentru unele acuzații s-au dat soluții de scoatere de sub urmărire penală.
Astfel, judecătorii au decis că nu se poate interpreta că Andreea Ciucă ar fi avut un rol pasiv în urmărirea penală, ea participând la efectuarea constatărilor prealabile efectuării expertizei în construcții și merceologie.
Judecătorii ICCJ au decis că solicitările Andreei Ciucă pentru acordarea unor termene mai lungi pentru depunerea obiecțiunilor la expertize, termenele prea scurte fixate de procurori, anunțarea de către aceștia a finalizării urmăririi penale și reluarea ulterioară a anchetei „sunt o dovadă a faptului că organul de urmărire penală nu a depus diligențe în vederea derulării normale a urmăririi penale, interpretând, în mod nejustificat, ca abuzivă exercitarea de către inculpată a unor drepturi legitime și pertinente”.
În decembrie 2005, Andreea Ciucă a fost trimisă în judecată de către procurorii anticorupție pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, primire de foloase necuvenite, fals în declarații, acces fără drept la un sistem informatic și transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic.
Potrivit acuzării, în perioada iunie 2003 – mai 2004, când era suspendată din funcția de magistrat, Andreea Ciucă ar fi accesat fără drept, cu ajutorul administratorului de sistem de la Tribunalul Mureș, Ecaterina Șipoș, sistemul informatic al Tribunalului Mureș și al Curții de Apel Târgu Mureș, pentru a obține date informatice.
În aceeași perioadă, ea ar fi făcut transferuri neautorizate din cele două sisteme informatice, pentru a afla aspecte legate de dosarul de urmărire penală în care era cercetată. Procurorii spun că era vorba de solicitări făcute de fostul Parchet Național Anticorupție către Tribunalul Mureș privind acte, licitații, inventare, transferuri de bunuri din patrimoniul instanțelor.
De asemenea, procurorii spun că, în perioada august 1999 – martie 2002, în calitate de reprezentantă a autorității ministrului Justiției, Andreea Ciucă și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu care îi reveneau în legătură cu respectarea clauzelor unui contract privind lucrări de reparații și amenajări pentru două vile din Sovata în care urma să funcționeze un centru de pregătire a magistraților.
Procurorii DNA mai spuneau că au fost decontate sume pentru lucrări care nu au fost efectuate, fiind făcute cheltuieli suplimentare din bani publici în valoare de aproape 26 de miliarde de lei vechi – ca urmare a schimbării soluțiilor constructive și dotărilor inițiale -, „ceea ce reprezintă o tulburare însemnată a bunului mers al activității financiare a Tribunalului Mureș”.
Totodată, prin achizițiile de bunuri, la prețuri supraevaluate, de la diferite firme, Ciucă ar fi produs Tribunalului Mureș un prejudiciu de peste 2,5 miliarde de lei vechi. Andreea Ciucă ar fi cumpărat produse de tehnică de calcul încălcând dispozițiile legale privind achizițiile publice, iar în schimb ar fi primit, ca folos necuvenit, o imprimantă cu laser în valoare de 12,5 milioane de lei vechi, susțin anchetatorii.
În ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații, procurorii arătau că, în declarația de avere, Ciucă ar fi omis să menționeze un teren intravilan de peste 600 de metri pătrați, situat în Târgu Mureș și un garaj.
