Procesul pentru retrocedarea pădurilor cerute de Fondul Bisericesc, întors la jumătatea drumului

Procesul privind retrocedarea celor 166.813 hectare de pădure solicitate de Fondul Bisericesc Ortodox Religionar al Bucovinei se întoarce la jumătatea drumului. Înalta Curte de Casație și Justiție a admis ieri recursurile formulate în acest dosar, atât de Fondul Bisericesc și Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, pe de o parte, cât și de celelalte părți, respectiv statul român, prin Ministerul Finanțelor, Regia Națională a Pădurilor, Direcția Silvică Suceava și intervenienții Pro Fondbis și Prefectul de Suceava, și a trimis dosarul spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Cluj.
Soluția adoptată de magistrații instanței supreme a fost primită diferit de părțile implicate în dosar. Dacă reprezentanții Fondului Bisericesc nu și-au ascuns dezamăgirea vizavi de tergiversarea procesului, directorul Regiei Naționale a Pădurilor (RNP) a catalogat soluția ca una corectă pentru înfăptuirea actului de justiție, mai ales într-o problemă atât de delicată.
Reprezentanții Fondului Bisericesc sesizează CEDO
Vasile Tudor, avocatul care a reprezentat interesele Fondului Bisericesc în instanțele de judecată încă din urmă cu zece ani, a mărturisit că soluția este de natură a tergiversa și mai mult un proces privind restituirea unor proprietăți confiscate abuziv de statul comunist. „O asemenea soluție este contrară dreptului la un proces echitabil, în sensul că termenul rezonabil de judecată este depășit de multă vreme. Este inadmisibil ca după zece ani de judecată, după ce pe parcursul acestui proces, în alte două rânduri, instanța supremă a trimis cauza spre rejudecare, să se ajungă la a treia trimitere spre rejudecare. Este o trimitere pe motive inexistente și mă refer aici la motivele de recurs invocate de statul român și Regia Națională a Pădurilor, motive care nu erau de natură a duce la această soluție”, a declarat Vasile Tudor.
Acesta a spus că totuși hotărârea primei instanțe a rămas în picioare, ceea ce înseamnă că dreptul la proprietate al Fondului Bisericesc Ortodox Religionar din Bucovina a fost recunoscut.
„Cu siguranță vom sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru că altfel procesul va mai sta pe rolul instanțelor de judecată încă zece ani. Soluția exprimă și un anumit grad de captivitate a justiției față de statul român când sunt judecate procesele privind proprietățile preluate abuziv după 1945”, a încheiat avocatul Tudor Vasile.
Șeful RNP așteaptă demisii de onoare la Direcția Silvică Suceava
Valerian Solovăstru, directorul Regiei Naționale a Pădurilor, și-a exprimat satisfacția pentru soluția adoptată ieri la Înalta Curte de Casație și Justiție. „Este măsura cea mai dreaptă, care deschide calea pentru o judecată obiectivă. Sper să se admită și o expertiză în acest dosar, pentru ca totul să fie extrem de clar”, a spus șeful RNP.
Acesta nu i-a uitat nici pe subalternii săi de la Suceava, care vedeau deja pierdut dosarul și cărora le-a transmis un mesaj extrem de clar: „Vreau să le dau un avertisment celor de la Direcția Silvică Suceava, care nu au crezut în noi, să-și dea demisiile de onoare”.
Valerian Solovăstru nu a dorit să-i nominalizeze, dar a precizat că unii dintre ei se regăsesc chiar în structurile de conducere ale Direcției Silvice Suceava.
Șeful RNP nu a exclus nici viitoare atacuri din partea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților vizavi de această soluție și a îndemnat la calm și responsabilitate.
Procesul și pașii săi cei mai importanți
Procesul care vizează cea mai mare retrocedare din istoria post-decembristă a României a avut un traseu extrem de sinuos. În cei 9 ani, 11 luni și 3 zile, perioadă calculată din momentul înregistrării acțiunii la Tribunalul Suceava și până ieri, au fost zeci de termene de judecată și s-au încheiat trei cicluri procesuale. Cele mai importante momente ale acestui proces istoric arată astfel:
12 aprilie 2001 – este înregistrată la Tribunalul Suceava acțiunea în revendicare și rectificare tabulară
15 octombrie 2001 – Tribunalul Suceava respinge acțiunea pe excepția prematurității
19 noiembrie 2002 – Curtea de Apel Suceava respinge apelul declarat de Fondul Bisericesc pe motiv că nu ar avea calitate procesuală
31 octombrie 2003 – Curtea Supremă de Justiție (vechea denumire a Înaltei Curți de Casație și Justiție) admite recursul Fondului Bisericesc privind calitatea procesuală și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați
4 martie 2004 – Curtea de Apel Galați respinge apelul declarat de Fondul Bisericesc și menține soluția Tribunalului Suceava privind excepția prematurității
13 octombrie 2005 – Înalta Curte de Casație și Justiție admite recursul formulat de Fondul Bisericesc și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Suceava
6 iulie 2006 – primul termen al procesului din rejudecare
13 martie 2007 – Tribunalul Suceava admite în parte acțiunea formulată de Fondul Bisericesc și trece în proprietatea acestuia suprafața de 166.813,50 hectare de pădure
2 noiembrie 2007 – Curtea de Apel Suceava constată că Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea dosarului la Curtea de Apel Timișoara, iar ca urmare dosarul este scos de pe rol
14 decembrie 2009 – Curtea de Apel Timișoara a respins toate apelurile formulate în cauză și a menținut decizia Tribunalului Suceava din 13 martie 2007.