Procesul dintre statul român și biserica din Bucovina pentru cele 166.813,5 hectare de pădure s-a încheiat. Se așteaptă verdictul final

Procesul privind retrocedarea unei suprafețe de 166.813,5 hectare de teren cu vegetație forestieră către Fondul Religionar Bisericesc Ortodox al Bucovinei s-a încheiat. Ieri, la Înalta Curte de Casație și Justiție a avut loc ultimul termen al unui proces început încă din aprilie 2001, iar cei trei magistrați au anunțat că se vor pronunța pe data de 20 noiembrie. Până la acea dată, părțile implicate în dosar, statul român și Biserica din Bucovina, reprezentată prin Fondul Religionar Bisericesc Ortodox, au posibilitatea să depună și concluzii scrise, iar în cazul în care acest lucru se va întâmpla este foarte probabil că vom avea un alt termen pentru anunțarea verdictului final.
La ședința de ieri, care s-a întins pe aproape trei ore, avocații care au reprezentat statul român au cerut menținerea hotărârii de la Curtea de Apel Cluj, în timp ce avocații Fondului Bisericesc au cerut admiterea recursului prin care să se constate că biserica din Bucovina este proprietara celor 166.813,5 hectare de pădure.
Ultima soluție din acest dosar este cea de la Curtea de Apel Cluj. Cei doi judecători care au intrat în dosar au admis apelul formulat de statul român și au constatat că Fondul Religionar Bisericesc Ortodox din Bucovina nu este proprietar pe terenul solicitat.
Concluzia pe scurt este aceea că „reclamanta nu a făcut dovada indubitabilă a existenței dreptului de proprietate și a întinderii acestuia și nu dovedit că toate aceste bunuri se află, în prezent, în posesia pârâților chemați în judecată”.
Cheltuielile de judecată, o altă problemă din dosar
În afara pădurilor, o altă problemă este cea a cheltuielilor de judecată pe care Fondul Bisericesc trebuie să le plătească în acest dosar.
Conform deciziei Curții de Apel Cluj, reprezentanții Bisericii din Bucovina au fost obligați la plata sumei de 300.000 de lei, reducând astfel pretențiile ridicate de Regia Națională a Pădurilor și casa de avocatură care le-a reprezentat interesele și care se cifrau la 715.907 lei, inclusiv 50.000 de euro onorariu de succes.
Procesul care vizează cea mai mare retrocedare din istoria post-decembristă a României a avut un traseu extrem de sinuos. În cei mai bine de 13 ani din momentul înregistrării acțiunii la Tribunalul Suceava și până acum, au fost zeci de termene de judecată și s-au încheiat mai multe cicluri procesuale. Procesul a început pe 12 aprilie 2001, a ajuns de trei ori până acum la instanța supremă, aceasta fiind a patra oară când se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Unul din momentele cheie s-a petrecut în martie 2007, când Tribunalul Suceava a admis acțiunea formulată de Fondul Bisericesc și a trecut în proprietatea acestuia suprafața de 166.813,50 hectare de pădure. Soluția a fost menținută ulterior și la Curtea de Apel Timișoara, iar la recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat soluția și a trimis dosarul spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.
Cert este că soluția care va fi pronunțată acum de Înalta Curte de Casație și Justiție va fi definitivă și irevocabilă, fără posibilitatea de a mai fi atacată la vreo instanță din România.