Ministrul Sănătății a cerut Guvernului, joi, adoptarea unui act normativ pentru suspendarea procesului de vânzare a spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, cu destinația cabinete medicale, precum și a celor cu activități conexe actului medical.
Suspendarea Ordonanței de Urgență în vigoare a fost solicitată până la 31 martie 2006.
Potrivit Ordonanței de Urgență 110/2005, medicii își pot cumpăra cabinetul în urma evaluării făcute de un expert, cel mai probabil la prețul pieței, însă aplicarea actului normativ a provocat o serie de confuzii atât pentru medici, cât și pentru autoritățile locale, a informat Ministerul Sănătății.
„Din analiza aspectelor semnalate de către autoritățile competente din teritoriu, dar și de către medicii prezenți la dezbaterile publice asupra pachetului de reformă, a rezultat că, în aplicarea prevederilor ordonanței privind vânzarea cabinetelor medicale, există interpretări diferite între prețurile de achiziție ale spațiilor ce urmau a fi vândute și prețurile cu care ar fi urmat să fie vândute. Acest fapt a demonstrat disfuncții în aplicarea actului normativ și, în consecință, este necesară elaborarea unor prevederi care să reglementeze în mod unitar criteriile de stabilire a prețurilor spațiilor ce urmează să fie vândute, dar și o colaborare eficientă cu autoritățile locale”, a declarat Nicolăescu.
Ministrul a apreciat că procesul de privatizare a cabinetelor medicale trebuie să fie transparent și corect, iar activitatea medicilor să se desfășoare în cabinete moderne, dotate corespunzător, în folosul cetățeanului.
Ordonanța, adoptată de Guvern în 19 iulie, stabilea cadrul juridic pentru vânzarea acestor spații, respectiv că procedurile se vor realiza prin negociere directă sau licitație publică cu strigare.
Ordonanța interzicea vânzarea spațiilor către persoane fizice care nu au calitatea de medic și drept de liberă practică sau către firme care nu au ca unic obiect de activitate servicii medicale.
Toate spațiile din proprietatea privată a statului care urmau să fie vândute trebuiau centralizate de către consiliile județene ori locale sau de regiile autonome, după caz.
Conform actului normativ, spațiul urma să fie plătit de către cumpărător la încheierea contractului sau cu un avans de 25 lsută din prețul de vânzare și în rate lunare eșalonate pe un termen de până la cinci ani, cu posibilitatea cumpărătorului de a obține acordarea unui termen de grație de până la un an, și cu o dobândă anuală de zece procente.
Pentru vânzarea în rate, comisia trebuia să solicite cumpărătorului constituirea unei ipoteci pe spațiul și terenul care fac obiectul vânzării.
Sumele obținute din vânzarea spațiilor medicale urmau să consituie venit la bugetul de stat în cotă de 10 la sută, diferența fiind virată la bugetele locale și utilizată pentru realizarea unor proiecte de interes public, aprobate de consiliile județene sau de consiliile locale vânzătoare.
Spațiile medicale cumpărate în condițiile menționate de actul normativ în cauză nu puteau fi folosite decât pentru activități medicale.
