Procesiune la Izvorul „Sfântul Ioan”

Câteva sute de credincioși s-au adunat, ieri, 2 iunie, la Mănăstirea „Sfântul Ioan”, pentru a marca pomenirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, ocrotitor al Moldovei, alături de Sfânta Parascheva de la Iași.
După citirea Acatistului Sfântului Ioan, credincioșii au plecat în procesiune spre Izvorul cu același nume, aflat în Parcul Șipote (pe vremuri singura sursă de apă a mănăstirii).
În fiecare an, pe 2 iunie, ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, însoțit de un sobor de preoți, și o mulțime de pelerini, coboară de la mănăstire spre pădurea din apropiere, la Izvorul „Sfântul Ioan”, pentru a săvârși slujba de sfințire a apei – agheasmă.
Credincioșii au scos ieri din biserică o icoană cu Sfântul Ioan cel Nou, mai mulți prapuri cu chipuri de sfinți, au coborât prin pădure, și s-au așezat în jurul izvorului, unde ÎPS Pimen a săvârșit slujba de sfințire a apei. După ce Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților a stropit cu agheasmă izvorul și mulțimea de credincioși aflați la slujbă, oamenii cu putut să-și ia în diferite recipiente apă sfințită, cu care, apoi, să își stropească casele sau, cei care stau la țară, să stropească anexele și animalele.
„Vin aproape în fiecare an la Izvorul „Sfântul Ioan”, care mai poartă numele și de Izvorul Tămăduirii, de unde iau agheasmă. Se spune că este de leac. În caz de boală, de necaz, este bine să stropim în casă (sau persoana aflată în suferință) cu această apă tămăduitoare”, ne-a spus Mariana Păcu. La întoarcerea în mănăstire, preoții i-au miruit pe credincioși și le-au împărțit anaforă.
Ocrotitorul Moldovei Sfântul Ioan s-a născut spre sfârșitul sec. al XIII lea, într-un oraș din Turcia de astăzi. Se ocupa cu negoțul și adeseori călătorea în diverse locuri. Într-una din călătoriile sale spre Cetatea Albă, în jurul anului 1330, a întâlnit un negustor din Veneția, de credință catolică, pe nume Reiz, cu care a avut discuții în care Ioan a susținut cu putere adevărurile ortodoxiei.
Supărat că a fost înfruntat astfel, Reiz s-a dus la conducătorul Cetății Albe (care era tătar), și i-a spus că în cetate a venit un negustor care dorește să se lepede de creștinism și să treacă la religia tătarilor. Bucuros, conducătorul cetății l-a chemat la el pe Ioan și l-a îndemnat să se lepede de Hristos, dar acesta a refuzat, așa că a fost supus la multe chinuri, în mijlocul cărora el mărturisea și mai puternic credința ortodoxă.
În cele din urmă lui Ioan i s-a tăiat capul, și trupul său a fost îngropat în cimitirul cetății, la mormântul sau săvârșindu-se multe minuni. Mai târziu trupul său a fost descoperit neputrezit și răspândind bună mireasmă.
Vestea despre minunile săvârșite de către Sfântul Ioan cel Nou a ajuns și la urechile lui Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, și în 1415 el aduce moaștele acestuia la Suceava, care era capitala țării și sediul Mitropoliei, și le așează în biserica Mirăuți, unde au rămas până în 1589, când au fost mutate în noua catedrală mitropolitana, ctitorita de domnitorii Bogdan III și fiul său Ștefăniță.