Procentul cu o singură cifră

Medicina nu înseamnă voluntariat. Nu înseamnă diagnostice și tratamente ca în evul mediu. Nu! În medicină este nevoie permanentă de bani. Că vrem, că nu vrem, vremurile astea se caracterizează printr-un imens progres tehnologic. Totul evoluează. Apar noi tehnici, noi aparate, noi teorii. Acum câteva decade vorbeam de un fel de abordare a pacientului, astăzi vorbim de terapii la nivel genetic. Toate astea au în spate o muncă imensă de cercetare. Au în spate investiții. Și, știți ceva?, nu au cum să fie gratuite.
România este o țară săracă. Din varii motive. Nu vreau să dezvolt acum subiectul ăsta. Nu ne permitem foarte multe. Nu vrem să alocăm sănătății, din toată sărăcia, măcar un procent cu două cifre din PIB. Doar ni se promite asta de atâția ani.
Pe lângă tehnicile ultramoderne pe care nu ni le putem permite, mai avem și dificultăți în a înțelege că personalul medical trebuie plătit conform muncii pe care o prestează. O muncă plină de responsabilitate, consum, oboseală și stres. Mai avem pretenția să stea în țară. Cei mai buni specialiști au foarte multe oferte. Unii aleg să rămână. Alții iau drumul pribegiei. Nu-i putem judeca.
Asta în timp ce sunt spitale în care se închid secții atunci când singurul medic își ia concediu. Asta în timp ce copiii ăștia care vin din urmă, viitorii medici, nici măcar nu-și pun problema de a practica în România. Nu pot să nu mă întreb cine o să ne trateze în 10 sau 15 ani. Școlarizarea costă. Nimic nu e gratuit. E greu să stai doar pe banii părinților ani de zile până ajungi specialist. Și apoi să continui să ai o viață mizerabilă și să te uiți lung după o haină, o mașină, o vacanță sau o casă.
Avem ca priorități gurile flămânde care nu produc nimic, ci doar consumă. O societate care își neglijează educația și sănătatea e una sortită pierzaniei. Discursul ăsta circulă peste tot. Din păcate nu aduce nicio acțiune. Doar o ridicare din umeri, atât din partea celor care decid cât și din partea celor pentru care se decide.
Toți vă dați indignați că ați dat nu știu ce plicuri prin cine știe ce spitale. Și v-ați simțit umiliți. Sau poate ați dat pentru ca personalul să vă ofere o mai mare grijă. Ați cumpărat un plus de atenție. Un plus de umanitate. Astea nu sunt trecute în fișa postului. Indiferent cum ar fi, condiționarea actului medical de un plic este o acțiune abjectă, ce nu aduce decât noroi pe halatul alb.
Toți ne uităm spre țările civilizate și ne comparăm cu ele. Toți vrem să avem un sistem medical performant. Însă nu toți înțelegem că nu-l putem avea fără bani. Și atâta timp cât țara asta va fi ținută deliberat în sărăcie nu vom avea niciodată nimic. Puțini plătesc, toți consumă. Cât vreți să țină asta?
Chiar în condițiile astea, medicii își fac datoria. Vă salvează. Sunt la căpătâiul bolnavilor. Aveți și voi grijă de ei, luând atitudine, măcar acum în ceasul de pe urmă, când sănătatea primește praful de pe tobă din PIB.