Procedura de alegere a Papei a fost supusă unor numeroase schimbări, până să fie definitivată în mecanismul actual de desemnare a Suveranului Pontif de către cardinali și în spatele ușilor închise, relatează AFP.
Biserica Catolică a modificat, pe durata celor două mii de ani de istorie, în repetate rânduri modalitățile de desemnare a unui Papă, înainte de a ajunge la soluția actuală de alegere în conclav, în timp ce Evanghelia nu precizează modalitatea în care trebuie ales succesorul Sfântului Petru.
Intervenția suveranilor sau a marilor familii, chiar prin forță armată, în alegerea Papei l-a determinat pe Nicolae al II-lea să reacționeze, publicând la 1060 bula papală In Nomine Domini. Textul a definitivat procedura de alegere a papei, care nu se va mai face de către laici, ci exclusiv de cardinali.
La 21 noiembrie 1970, Paul al VI-lea a definitivat caracteristicile actuale ale colegiului electoral: vârsta maximă a unui cardinal care poate participa la alegeri este de 80 de ani, iar numărul maxim de cardinali electori este de 120. Ioan Paul al II-lea a confirmat aceste proceduri în februarie 1996 prin constituția apostolică „Universi Domini Gregis” (Întreaga turmă a Domnului)”
În ultimii ani, internaționalizarea tot mai accentuată a colegiului cardinalilor a făcut din ce în ce mai aleatorie orice previziune asupra alegerii următorului papă.
Alegerea papei trebuie să se desfășoare în afara oricărei presiuni exterioare, conclavul (cum clave – sub cheie) este izolat de exterior.
Această izolare există din 1271, cânt în Viterbe (Italia), cardinalii care nu reușeau să ajungă la un acord asupra găsirii unui succesor pentru Clement al IV-lea au fost închiși de către creștini și supuși unui regim strict cu pâine și apă, pentru a-i determina să aleagă mai repede următorul Papă.
Alesul, Grigorie al X-lea, a făcut din aceasta o regulă, exceptând regimul de pâine și apă.
În prezent, au fost realizate amenajări speciale la Vatican, în scopul de a asigura izolarea „marilor electori”, dar și pentru a permite traiul în condiții de minim confort în timpul conclavului, în condițiile în care numeroși membri sunt în vârstă.
Cardinalii interă în conclav la cel puțin 15 zile și maxim 20 de la decesul sau retragerea Papei. Ei trec în cortegiu din Capela Paulină în Capela Sixtină. Apoi se închid porțile, se scot cheile, iar izolarea este verificată de cardinalul șambelan la interior și de prefectul Casei Pontificale la exterior.
Cardinalii nu au voie să voteze pentru ei înșiși și trebuie să depună pe rând un jurământ de respectare a votului secret și de acceptare a rezultatului. Ei jură că acela dintre ei care va fi ales nu va renunța niciodată să revendice drepturile depline ale pontifului roman.
Procesul de votare se desfășoară în Capela Sixtină, cu două scrutine dimineața și două seara. Buletinele de vot sunt apoi arse. Cardinalul care obține două treimi din voturi este ales. În cazul unui impas, există și posibilitatea votului cu majoritate absolută.
După ce este obținut rezultatul, decanul Colegiului Cardinalilor îl întreabă pe câștigător dacă acceptă alegerea. În cazul în care o face, acesta devine Papă, iar competențele sale se extind imediat asupra lumii catolice din întreaga lume.
Noul Papă trebuie să declare ce nume va purta ca suveran pontif.
În timpul desfășurării scrutinului, o sobă din capela sixtină informează mulțimea adunată în Piața Sfântul Petru în legătură cu rezultatul votului. Dacă fumul este negru, Suveranul Pontif nu a fost ales. Dacă este alb, înseamnă că a fost ales un nou Papă.
