Probele ADN pot fi falsificate, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii israelieni, descoperire care poate submina credibilitatea acestei proceduri, considerată o metodă de investigare standard în anchetele organelor de poliție, informează nytimes.com.
Oamenii de știință au fabricat probe de sânge și de salivă conținând ADN de la o altă persoană decât donatorul mostrelor. Ei au demonstrat, totodată, că, dacă au acces la un profil ADN dintr-o bază de date, pot să construiască o probă ADN care să se potrivească acelui profil, fără să mai fie nevoie să obțină o mostră de țesut de la acea persoană.
„Poți să regizezi o scenă a crimei”, a explicat Dan Frumkin, coordonatorul acestui studiu, publicat în revista Forensic Science International: Genetics.
Dan Frumkin este fondatorul companiei Nucleix, cu sediul în Tel Aviv, și a inventat un test capabil să distingă ADN-ul real de cele fals. El dorește să vândă acest test și altor laboratoare de medicină legală din străinătate.
Plasarea probelor false de ADN la locul unei crimei este doar una dintre implicațiile acestei descoperiri. O posibilă invadare a vieții private este o alta.
Folosind tehnici similare, este posibilă „piratarea” ADN-ului unei persoane, mostrele putând fi recoltate de pe un pahar sau un muc de țigară folosite de donator și transformate în probe de salivă, de exemplu. Acestea pot fi supuse unor teste genetice ce măsoară vechimea lor și riscul „posesorului” de a contracta diverse maladii. Celebritățile ar trebui să înceapă să se teamă de „paparazzi genetici” de acum înainte, a explicat Gail H. Javitt, de la Genetics and Public Policy Center, din cadrul John Hopkins University.
Tania Simoncelli, consilier științific al American Civil Liberties Union, consideră că această descoperire este îngrijorătoare: „ADN-ul este mult mai ușor de plasat la locul unei crime decât amprentele. Am creat un sistem judiciar care se bazează tot mai mult pe această tehnologie”.
Experții israelieni au fabricat aceste probe de ADN prin două metode. Una dintre ele necesită un eșantion mic de ADN, extras dintr-un fir de păr sau prelevat de pe un pahar folosit. Cercetătorii au mărit eșantionul astfel încât să obțină o cantitate mai mare de ADN, cu ajutorul unei tehnici intitulate „amplificarea întregului genom”.
Autorii studiului au prelevat o probă de sânge de la o femeie și au centrifugat-o, pentru a elimina celulele albe, care conțin ADN. În plasma rămasă, ce conținea doar celule roșii, cercetătorii au introdus ADN-ul obținut prin amplificare, extras din firul de păr al unui bărbat.
Deoarece celulele roșii nu conțin ADN, tot materialul genetic din acea probă de sânge venea de la bărbatul care a participat la experiment. Autorii au trimis proba unui renumit laborator american de medicină legală, care a analizat-o ca pe o probă obișnuită de sânge, prelevată de la un bărbat.
Cealaltă tehnică se bazează pe profilurile ADN, stocate în bazele de date ale organelor judiciare ca o serie de numere și de litere corespunzând variațiilor a 13 zone din genomul uman.
Cu ajutorul unei secvențe de ADN întâlnite în structura genetică a multor oameni, cercetătorii au clonat mici fragmente de ADN care reprezintă variațiile comune fiecărei zone, creând, totodată, o „bibliotecă” a acestora. Pentru a fabrica o probă ADN care să se potrivească oricărui profil, ei au amestecat aceste fragmente. Este necesară o bibliotecă de 425 de fragmente diferite de ADN pentru ca acoperi întreaga gamă de profiluri posibile.
Testul conceput de compania Nucleix, care identifică probele „fabricate”, se bazează pe faptul că ADN-ul amplificat – folosit în aceste tentative de fraudă – nu este „metilat”, adică nu conține anumite molecule care, în mod obișnuit, sunt atașate de ADN în anumite puncte specifice, de obicei pe anumite gene inactive.
