Transpirația permite corpului să-și mențină temperatura potrivită atunci când mercurul din termometre crește. Dar cum putem să rămânem toată ziua proaspătă, oricare ar fi temperatura exterioară?
Când ne e cald, transpirăm, și astfel corpul își reglează temperatura. Hipotalamusul, situat în creierul nostru, ajută corpul să-și păstreze o temperatură medie de 37 de grade Celsius. Odată cu creșterea căldurii, de exemplu, el comandă glandelor sudoripare, situate în piele, să funcționeze mai mult sau mai puțin activ pentru a regla temperatura corporală. Cu alte cuvinte, transpirația ne ajută să nu ne supraîncălzim în permanență.
Procesul transpirației
Există două tipuri de glande sudoripare: glandele ecrine, repartizate pe tot corpul, care sunt mai numeroase la nivelul palmelor și tălpilor și care secretă 90 la sută apă și sare, și glandele apocrine, situate la nivelul axilelor, organelor genitale și mameloanelor. Aceste glande secretă și ele apă, dar și acizi grași și amoniac, cel care provoacă uneori mirosuri neplăcute.
Produsă plecând de la apa din organismul nostru, sudoarea este condusă sub formă de vapori care servesc la hidratarea și reîmprospătarea porilor pielii. Însă, acești vapori devin apă în cazul dereglării mecanismului: activitate fizică intensă, stres, căldură sau febră. Pe de altă parte, transpirația este în general inodoră, însă bacteriile de pe piele pot produce un miros mai mult sau mai puțin jenant.
Sfaturi simple
Pentru a evita mirosul neplăcut al transpirației, este important să avem o igienă de bază corespunzătoare. Un duș zilnic și folosirea unui deodorant care ucide bacteriile sau a unui antiperspirant care blochează fluxul de sudoare la nivelul porilor pielii sunt indispensabile. Pe de altă parte, zonele corpului acoperite cu păr reprezintă adevărate „cuiburi“ pentru bacterii și din acest motiv trebuie să apelăm fie la aparatul de ras, fie la tehnicile de epilare, pentru a evita mirosul neplăcut, dacă igiena zilnică nu este suficientă.
De asemenea, trebuie să alegem îmbrăcăminte din materiale naturale (lână, in, bumbac) și să evităm materialele sintetice și țesăturile prea strâmte.
Dacă ne transpiră mâinile, le putem pudra cu talc pentru a absorbi mirosurile sau le putem fricționa cu alcool camforat. Iar împotriva transpirației picioarelor trebuie să purtăm încălțăminte cu tălpi pe bază de carbon, care absorb umiditatea și căldura, și să pudrăm încălțămintea cu talc sau să o dăm cu un antitranspirant sub formă de spray.
Exces de transpirație
În cazul transpirației excesive, medicii vorbesc despre hiperhidroză. Atunci când această afecțiune este moderată, ea poate fi tratată local cu antiperspirante pe bază de clorură de aluminiu. Pentru cazurile mai grave, ionoforeza dă rezultate destul de bune. Aceasta constă în introducerea mâinilor și picioarelor într-un vas cu apă traversată de curent electric creat de doi electrozi. Chiar dacă poate fi folosită acasă, această tehnică este contraindicată persoanelor care au proteze metalice, femeilor însărcinate sau celor care poartă un sterilet. O ședință durează 20 de minute, iar tratamentul constă în zece ședințe, dacă dorim să observăm o ameliorare.
Revoluția Botox
Atunci când cauza transpirației este stresul, sunt indicate medicamente antidepresive, betablocante sau anxiolitice. Însă, adevărata revoluție pare să vină de la toxina botulică. Pentru unu la sută dintre adulții care transpiră în exces la subraț din cauza hiperactivității glandelor sudoripare, această toxină botulică, faimosul Botox, este o soluție. Tratamentul este relativ simplu: medicul aplică iod și amidon la subrațul pacientului și detectează zonele cu sudoare intensă, care se colorează în albastru. Apoi injectează Botox, care blochează secreția sudorii. Cu circa 2 ng se poate vindeca hiperhidroza la peste 90 la sută dintre persoane, în patru până la șase luni. Acest compus blochează transmiterea acetilcolinei, un mediator chimic ce diminuează secreția sudorii. Înainte de injectarea Botoxului în dermul axilei, este nevoie de o anestezie locală.
Dacă transpirația excesivă nu este tratată nici în acest mod, atunci nu mai rămâne decât chirurgia. Cea mai frecventă este cea efectuată la nivelul axilei: ganglionul care controlează transpirația este suprimat. Însă, atenție, această intervenție poate implica o oboseală cronică.
