Pro sau contra…

Unele lucruri, sensibile, este mai bine să rămână cunoscute, dar nerostite. Din respect pentru adevăr și semeni. Căci, adesea, rostindu-le, avem tendința de a le aduce „îmbunătățiri”, modificându-le sensul, deturnându-l. Sau, dacă ne dorim din răsputeri să le rostim, am face bine să ne asigurăm că putem rămâne obiectivi, departe de scopuri meschin-egoiste. În caz contrar, se poate spune că alterăm cu bună știință realitatea. Iar vina noastră este cu atât mai mare cu cât ne împărtășim ideile, deloc dezinteresat, mai multor persoane.
Întotdeauna am preferat să citesc o carte, nu și aprecierile criticilor literari la adresa ei. Să văd un film, nu să îi urmăresc recenziile ori să mă înregimentez în vreun club al fanilor. Să ascult un cântec, indiferent că este sau nu la modă, chiar fără a mă interesa versurile, interpretul și viața lui, ci doar melodia propriu-zisă. Sunt multe lucruri din viața de zi cu zi pe care le prefer astfel, filtrate de propria-mi rațiune, lipsite de explicații și complicații inutile. Nimic nu se compară cu sentimentul contemplării frumosului dincolo de clasificări și clasamente.
De asemenea, uitându-mă în jur, aleg să dau crezare propriei priviri, nu vreunui mesaj care mi-ar explica, pe înțelesul meu, ceea ce văd. Și cred că aceasta este eroarea vremurilor în care trăim: mult prea ușor acceptăm ca alții să se insinueze în viața noastră, otrăvindu-ne, cu bună știință sau nu, simțurile, învățându-ne ce să facem și cum să gândim, transformându-ne în ceea ce nu ar trebui nicicând să fim. Și nu ar trebui să fim, în primul rând, purtătorii de drapel ai altora, luptând pentru cauzele lor, rătăciți de propria noastră percepție a binelui și răului.
Am urmărit, ca mai toată lumea, evoluția protestelor din București și din țară. Mi-am format o părere sinceră, pe care o prefer nerostită, dincolo de admirație sau dezavuare publică. Așa cum este corect să se manifeste un preot și un jurnalist: imparțial. M-au deranjat însă enorm intențiile de manipulare apărute pe mai toate canalele de comunicare, ca un soi de viruși informatici născociți cu scopul de a înclina balanța pro sau contra… Atât de multe exagerări am observat în aceste zile, încât aș putea spune, fără teama de a greși, că analiza evenimentului, ca o cronică pătimaș alcătuită, dar de la distanță, depășește în intensitate însuși evenimentul, cu scopul de a-i atribui conotații pozitive sau negative, în funcție de orientarea politică sau de interesele „cronicarului”. De parcă am asista la un concurs cinic, care va fi câștigat de cel ce a convins mai multe persoane să își abandoneze percepția în favoarea uneia vizibil de împrumut, ca o proteză disfuncțională.
Este urât și nedemn ce se întâmplă. Mă întreb: oare chiar am ajuns în acest stadiu ingrat în care să acceptăm idei străine de noi, încununând cu propria noastră obediență strădaniile altora de a ne „ajusta”? Oare nu a sosit momentul să ne debarasăm de ceea ce nu ne caracterizează, fără a mai pleca urechea la îndemnuri răuvoitor-interesate? Căci numai liberi nu se poate spune că suntem atunci când acțiunile noastre își găsesc justificare exclusiv în interesele altora. Fie ele pro sau contra…
(Pr. Alexandru Pripon, sursa: Ziarul Lumina)