Zece prizonieri se aflau în cele două vehicule ale morții care se deplasau încet, sub tortura arșiței, pe un drum fără sfîrșit. Cîte cinci prizonieri: transpirați, înghesuiți unul într-altul, plini de răni, de regrete după lumea liberă, de supurații, de bășici, fierți în suferință.
Fiecare denivelare a drumului scotea din nenorociții de captivi noi gemete de durere, lungi ca niște tenii otrăvite:
– Cît va mai dura supliciul? Vom crăpa aici, cu toții, striviți de înghesuială – vorbi, cu glasul gros, cel mai solid dintre ei.
– M-am jupuit tot… mă arde acoperișul de parc-ar fi din tablă încinsă – izbucni în plîns cel mai mic, un copil încă. De ce nu ne scot de-aici? Doar n-am făcut nici o crimă.
– Aer, nu mai pot sufla, aer, mă sufoc! Dați-vă mai încolo, nu vă mai băgați în sufletul meu! – grăi, cu ultimă vehemență, cel din mijloc, semănînd cu un bebeluș, înfășat în scutece de sudoare.
– Ne te mai mișca, frate, că scoți untul din noi! – gemură vecinii antevorbitorului. De-abia dacă mai este un strop de aer. Credeam că sîntem deprinși cu greul, dar de-așa carceră n-am avut niciodată parte. E mai rău ca-n pușcăriile descrise de Papillon.
– N-o să mai vedem lumina zilei! – continuă să scîncească cel mic, plin tot de sînge.
De nu m-ar chinui așa usturimile… Ce bun ar fi un plasture… Un regat pentru un plasture. Astă-vară, pe plaja de la Malibu a fost minunat… apa mării, o binecuvîntare… răcoroasă ca o sandală cu tocul jos… ori fără toc… valurile mă chemau… – deliră vecinul mezinului, înainte de a să prăbuși în hăurile unui leșin de smoală incinsă.
***
Un dialog asemănător avea loc și-n celălalt vehicul al morții, care se deplasa paralel cu primul, cînd depășindu-l, cînd lăsîndu-se depășit, ca-ntr-un exercițiu democratic al suferinței.
În rest, se poate spune că domnișoara Andreea – cea mai frumoasă fată din cartier – pășea ca pe stele, foarte mîndră de minunații ei pantofi noi, ascuțiți la vîrf și cu tocul de 14 centimetri. La fiecare pas, un firicel de grimasă (ca de durere, dar de unde durere?) îi făcea expresia feței și mai ucigătoare.
Zece prizonieri, nefericitele sale degete de la picioare, se aflau în cele două vehicule ale morții…
