Infernul a venit pentru aproape 200 de oameni din Țibeni ieri dimineață, când unii încă mai dormeau. Unda de viitură venită pe râul Suceava a rupt un dig și apa a năvălit în casele și curțile localnicilor. O parte dintre oameni au reușit să fugă, dar cei mai mulți nu au mai avut timp decât să se cațere în poduri, pe acoperișuri sau în copaci unde au așteptat salvarea sau sfârșitul. Mărturiile oamenilor rămași captivi în propriile locuințe sunt de-a dreptul cutremurătoare.
„Doamne, Dumnezeule, Doamne, de ce ai trimis potopul pe capul nostru?”.
Ileana Radu are 80 de ani, dar coșmarul prin care a trecut ieri îi depășește putința înțelegerii. Bolnavă și cu mari probleme de deplasare din cauza unei căzături în urma căreia și-a rupt un picior, femeia plânge aproape fără încetare.
„Ce mă fac, ce mă fac?”, își șoptește singură, uitându-se în gol din mașina unei cunoștințe.
Clipele de groază pe care le-a trăit ieri dimineață îi vin obsedant în minte.
„A fost mai ceva ca în război. Am prins războiul, când au venit rușii și ne-am refugiat, dar așa de rău nu a fost. Toată noaptea m-am rugat, iar dimineață, când a venit apa mare, nu știu cum m-am cățărat în pod. Măcar dacă aș fi sănătoasă, dar așa, cu un picior rupt, cum o să mă descurc eu. Nu am mâncat nimic de ieri (n.r. – joi), nu am pe nimeni. Am vrut să o sun pe fata mea, dar nu am mai apucat. Acum nici nu știu ce o să fac”, s-a plâns mătușa Ileana.
Pentru ea, viața s-a dovedit mult prea crudă, iar bătrânețea și așa grea i-a fost transformată într-un iad.
Vecina sa, Domnica Sauciuc, este la fel de amărâtă. Pompierii au luat-o din casă doar cu o cutie de medicamente în mână. Restul agoniselii a rămas în ape, acolo unde oamenilor în vârstă li s-au înecat și speranțele într-o bătrânețe liniștită.
Au plecat din case doar cu ce erau îmbrăcați Dramele se succed cu repeziciune. Fiecare familie are propria ei poveste. Pentru soții Panaitescu ziua de vineri a fost un adevărat moment de cotitură. Monica Panaitescu își aduce aminte că și-a salvat copiii în ultima clipă.
„A venit soacra mea la mine și mi-a spus că afară e prăpăd. I-am trezit pe cei mici, i-am urcat în căruță și i-am dus la părinții mei. Împreună cu soțul m-am întors după socri, dar apa crescuse prea mult și nu am mai putut intra. Am stat pe mal și ne-am rugat ca echipele de salvatori să ajungă la timp și să-i scoată teferi”, a spus femeia.
Plecată de acasă doar într-un pulover, Monica Panaitescu trage speranțe că va putea să-și mai recupereze câte ceva din casa abandonată în mijlocul puhoaielor.
„Am luat doar actele noastre și ale copiilor. Poate s-o retrage apa să merg să-mi iau vacile și porcii. Cred că nu s-au înecat”, speră femeia.
„Abia am avut timp să fug” Printre cei care au reușit să fugă din calea viiturii se numără și Mihai Petrovici. „Abia am avut timp să fug. Totul s-a întâmplat în câteva minute. Nu am reușit să iau nimic din casă, nici măcar actele”, a spus bărbatul.
Pe Tatiana Ihnăetescu, viitura nu a găsit-o acasă. Era în spital, la Rădăuți. Chiar dacă mai trebuia să stea internată, a preferat să-și riște sănătatea și așa șubredă pentru a fi lângă soțul ei.
„M-a sunat de dimineață și mi-a zis: ’Hai acasă, că-i prăpăd. E inundat tot’. I-am spus domnului doctor că trebuie să-mi dea drumul acasă, că nu am liniște să știu că stau în spital și casa e în ape. E mai rău decât m-am așteptat să găsesc aici”, a spus femeia.
Se oprește din vorbit imediat ce vede că pompierii scot o vecină. O identifică imediat. E Domnica Sauciuc, de 74 de ani, o femeie chinuită de boli și bătrânețe.
Epuizată de orice vlagă, Domnica Sauciuc este coborâtă în siguranță de pompieri. Când simte pământul sub picioare are doar puterea să le mulțumească celor care au scos-o din infern. La câțiva metri, un pompier trece ducând în spate un bărbat cu un handicap major la un picior, dar și cu probleme de vorbire.
„Mulțumesc, mulțumesc”, reușește să spună bărbatul, după care îi strânge mâna recunoscător celui care l-a salvat. Sunt cuvinte și gesturi care fac mai mult decât orice recompensă din lume.
„Am scăpat acum, dar la noapte ce vom face?” Alungați din case de viitură și fără nici un sprijin, sinistrații din Țibeni par la mâna hazardului. Elisabeta Ignătescu sintetizează temerea ei și a celorlalți vecini: „Am scăpat acum, dar la noapte ce vom face? Pompierii ne-au spus că e din nou avertizare. Eu și soțul o să ne descurcăm cumva. Griji îmi fac pentru mama și sora mea. Sunt bolnave și cu probleme și nu știu unde o să stea. Poate că ne-o ajuta cineva”.
Departe de ape și-a dus copiii și familia Tomșa.
„Nora mea locuiește cu trei copii mici chiar acolo unde a venit apa mare. Ne-a sunat de două ori să ne ceară ajutorul, dar apoi telefonul nu a mai funcționat. Ne-am speriat tare și am stat cu inima cât un purice până când i-am văzut scoși dintre ape”, a spus Rodica Tomșa.
Aseară, apa nu se retrăsese încă din casele inundate, iar sinistrații au făcut noapte albă de teamă că toată agoniseala lor ar putea fi luată de râul Suceava.
Salvarea a venit cu barca
Pentru salvarea persoanelor izolate în propriile case, autoritățile au trimis la Țibeni trei bărci pneumatice. Cei 60 de oameni rămași captivi au fost aduși la mal în mai multe rânduri, prioritate având copiii, bătrânii și femeile. Au fost și persoane care au refuzat să-și părăsească locuințele prinse între ape, chiar dacă viețile lor erau în pericol. Apele care au atins și 2 metri înălțime în punctul maxim al viiturii au afectat aproape 200 de gospodării. O parte din case au început deja să se năruie, așa încât după retragerea apelor proprietarii vor rămâne pe drumuri.
