După ce a aflat că nu este interesant pentru PD-L, primarul din Câmpulung Moldovenesc, Gabriel Constantin Șerban, și-a canalizat toată energia pentru reușita serbărilor fără zăpadă.
Sfătuit de niște consilieri ad-hoc, pe care-i doare în cot de frumosul, cândva, municipiu Cîmpulung Moldovenesc, domnul Șerban și-a suflecat mânecile, a scos un teanc consistent de euroi din geanta cu sponsorizări și a adus la poalele Rarăului formații de prima mână.
Și a ieșit, foarte serios, un spectacol de nota zece. Cea mai tare petrecere din istoria orașului, după cum spunea un cititor care și-a exprimat părerea pe site-ul nostru. Oamenii s-au distrat și, pentru două zile, au uitat de problemele orașului.
Puștimea era în delir, în timp ce cei trecuți de 35 – 40 de ani își aminteau, probabil, cu nostalgie, de vremurile de glorie ale Câmpulungului. Își aminteau de un oraș curat, îngrijit, care atrăgea turiști nu pentru că în centru cânta „Holograf”. Veneau oamenii, tinerii, la „Ciupercă”, în timp ce alții veneau să admire pur și simplu orașul, să guste din spectacolul pe care îl oferă superba șerpuire a urbei, prin văile mărginite de culmile ce poartă în spinare codri ce-ți pot povesti secole de istorie. Astăzi, „Ciuperca” e amintire, iar orașul este de un cenușiu care îți taie cheful de viață. Gropile și noroaiele te conving definitiv că locul tău, ca turist, e în altă parte.
Dar, nu-i așa domnul primar Șerban, nu prea ne interesează turistul. Ne interesează tinerii câmpulungeni care tocmai au drept de vot și care, inteligenți fiind, au înțeles din mesajul dvs. de final că vor mai avea parte de astfel de petreceri dacă veți fi ales din nou primar.
Nouă, ca ziar, ni se păruse mai interesant să criticăm faptul că din cei circa 40.000 de Euro (adunați din sponsorizări, am înțeles, să trăiți) cheltuiți cu organizarea spectacolului se putea face câte ceva în oraș. Chiar și o cosmetizare a zonei centrale care, după cum spuneam, este de un cenușiu sinistru.
Acolo unde există interes și voință se pot aduna sponsorizări și în alte perioade ale anului, pentru a se face ceva pentru oraș. Asta a fost părerea noastră, ca ziar. Citeam luni comentariile pe site la acel articol. Din câteva comentarii răzbătea durerea unor oameni care ne dădeau dreptate, oameni care iubesc orașul și care sunt dezamăgiți de cum arată acum.
O bună parte dintre cei care comentau îl înjurau, însă, pe autor și îl acuzau că a luat bani de la un partid să scrie astfel de lucruri. Nu mi-am bătut capul, chiar aceste comentarii aveau anumite idei comune, parcă autorii ar fi fost puși de cineva să scrie și să trateze subiecte indicate.
Dar, luni după-amiază, un redactor de al nostru a fost sunat de un oficial de la Primăria Câmpulung Moldovenesc și luat la rost pentru articol. Oficialul Primăriei susținea că ne-a plătit Flutur ca să scriem „pe invers” despre serbările fără zăpadă. Haideți, domnule Șerban, vă credeam om serios! Sunteți tânăr și credeam că oamenii de vârsta dvs. nu au nostalgia liderilor comuniști, care nu concepeau o presă fără osanale. Sunteți tânăr, sunteți din generația în care românii încă mai cred, generația în care poporul acesta își pune speranțe. Generația pe care o credem deschisă la dialog, dispusă să asculte și să discute și laude și critici, chiar dacă ultimele nu sunt, în opinia dvs., justificate. M-ați dezamăgit, însă, domnule Șerban! Și noi, ziariștii, putem avea o părere. Bună sau rea. Asta e esența democrației. Putem scrie laudativ sau critic. Fără a fi plătiți de cineva. Părerile noaste pot fi combătute, pot fi discutate.
În loc să faceți dvs. acest lucru, civilizat, bărbătește, ați preferat, domnule primar Gabriel Constantin Șerban, să vă puneți hăitașii din Primărie sau din presă să lovească cu ghioaga. Nu cu argumente, ci cu injurii.
Domnule primar Gabriel Constantin Șerban, haideți să-i lăsam deoparte pe aplaudacii dvs. Și, vă rog, fără să-i aveți pe aceștia prin preajmă, uitați-vă într-o oglindă, trageți aer în piept, faceți cu ochii minții un tur virtual al orașului și apoi spuneți-vă și spuneți-ne că nu avem dreptate. Puteți ajunge la acest rezultat, domnule Șerban?
