Privegherea și smerenia – arme împotriva diavolului

Domnul Hristos a spus: „Acest soi de diavoli nu pot fi scoși decât cu rugăciune și cu post” (Mt. 17, 21) și aceasta ne aduce aminte și de cuvintele: „Privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispită”. Domnul Hristos ne-a arătat calea prin care omul poate să scape de sub stăpânirea vrăjmașului, ca să nu-l stăpânească sau dacă l-a stăpânit să nu-l mai stăpânească, și anume ne arată calea rugăciunii și a luării aminte. „Fiți cu luare aminte”
„Privegheați” înseamnă „fiți cu luare aminte”, ca omul care-i treaz și știe ce se întâmplă în jurul lui. Fiți și voi cu luare aminte, să nu vină diavolul să vă spună că binele-i rău și răul e bine. Foarte mare ajutor, împotriva stăpânirii diavolești, a gândurilor celor diavolești, avem în smerenie. Dintre faptele cele bune pe care le face omul, parte din ele s-ar zice că s-ar putea să le aibă și diavolul.
Se spune în Pateric, că s-a întâlnit odată Cuviosul Macarie cel Mare cu diavolul, care i-a spus: „Macarie, tu postești, eu nu mănânc niciodată, tu priveghezi, eu niciodată nu dorm, dar este una cu care mă biruiești”. L-a întrebat sfântul: „Care? ” Și i-a răspuns diavolul: „Smerenia “. Omul smerit n-ajunge niciodată să facă rău, pentru că el se mulțumește cu întrebarea și el nu caută mărirea lui, ci mărirea lui Dumnezeu, și cine caută mărirea lui Dumnezeu, îl are pe Dumnezeu în ajutor. Se spune că smerenia îi arde pe draci.
Ce este smerenia? Este acea stare sufletească pe care având-o cineva, se pleacă cu mintea, nu se ține că el știe și el poate, ci se pleacă cu mintea.
Mărturisirea lui Dumnezeu
După ce omul a fost izbăvit de puterea drăcească, a dorit să fie cu Domnul. Dar Domnul i-a spus: „Du-te la casa ta si spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu” (Lc. 8, 39). Deci, acolo unde-i casa ta, unde-i rostul tău, fii pildă bună, arată-le că ești în legătură cu Dumnezeu și atunci Mă urmezi pe Mine.
Rostul nostru e să-l mărturisim pe Dumnezeu prin ceea ce vorbim, prin ceea ce facem, prin ceea ce gândim și să arătăm aceasta. Să se simtă că avem credința în Dumnezeu, că avem nădejde și iubire clocotitoare în sufletul nostru și că am scos ura din sufletul nostru. Și atunci, într-adevăr, suntem mântuiți de puterea cea drăcească. Să avem pildă pe Maica Domnului care a Spus îngerului păzitor: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul Tău”, să ne fie și nouă exemplu de viață. Amin!
(Din „Credința lucrătoare prin iubire – Predici la duminicile de peste an”, Arhim. Teofil Pârâian)