Privatizarea Termica, o problemă spinoasă pentru Primăria Suceava

Primarul Ion Lungu spune că, dacă nu se va reuși găsirea unui investitor, societatea se închide, ceea ce înseamnă șomaj pentru sute de oameni și asigurarea căldurii și apei calde prin intermediul CAF-urilor de la Ambro.
– Ce părere aveți despre evaluarea realizată de firma de consultanță despre privatizarea Termica?
– Încercăm să tragem concluzia să vedem dacă a făcut o consultanță bună sau nu. Din ceea ce s-a prezentat ieri (nr. r: luni, în ședința de Consiliu Local) și din caietul de sarcini făcut de către firma Schneker van Wyk & Pearson, eu zic că s-a făcut o consultanță profesionistă. Este o firmă internațională, are experți multinaționali, pe mai multe domenii de activitate, iar eu sunt convins că s-a făcut un caiet de sarcini echilibrat, care nu închide în nas ușa unui investitor, și în același timp, lasă, și de o parte și de alta, obligații din partea municipalității, cât și din partea firmei care ar putea să vină la Termica.
– Anul trecut era interes mai mare pentru cumpărarea Termica. Care e situația acum?
– Trebuie să fiu realist, ultima discuție pe această problemă am avut-o în luna noiembrie, cu o firmă din Finlanda, în urma intervenției Biroului Comercial al Ambasadei Finlandei la București. De atunci nu am mai avut discuții pe această temă. Am avut 20 de oferte, chiar mai multe, la modul de dorință de implicare în procesul de privatizare al Termica, sunt firme de renume internațional, foarte mari, din Franța, Germania, Austria, Finlanda, Israel, Ucraina și Rusia.
Aceasta a fost anul trecut. Fiind în perioada de aprobare a documentației pentru privatizare, am încercat să evităm discuțiile pe această temă, și nu am vrut să se lase loc la interpretări, că avem contacte cu firme în timpul în care noi lucrăm la documentația de privatizare.
CAF-urile necesită modernizări și investiții
– Sindicatele de la Termica spun că situația nu e tocmai bună, iar dacă se va ajunge la închiderea societății, CAF-urile nu vor putea asigura încălzirea pentru oraș.
– Situația nu este roz la Termica, de aceea încercăm privatizarea. Le mulțumesc sindicatelor pentru maturitatea de care au dat dovadă, pentru discuțiile civilizate purtate. Nu este o vinovăție a cuiva, este doar o criză de sistem. Apreciez managementul directorului Plăcintă de la Termica și al echipei de acolo, este un management de criză. Cu eforturile făcute împreună, am reușit să aducem bani de la Guvern, lucru care nu se va mai putea realiza în perioada următoare, din mai multe considerente. S-a înțeles foarte clar că nu există altă posibilitate decât încercarea unui proces de privatizare, în ideea de a salva unele locuri de muncă și patrimoniul de acolo.
Aceste cazane, CAF-uri, asigurau încălzirea întregului oraș înainte de 1989, plus partea de abur tehnologic din zona industrială, deci nu cred că se poate pune problema că nu vor avea capacitate suficientă pentru a asigura căldura și apa caldă începând de anul viitor. Sigur, problema este de altă natură. Și acolo trebuie să intervenim, să facem investiții și modernizări, de aceea noi trebuie să avem un răspuns cel târziu până în luna mai, ca să avem cel puțin jumătate de an la dispoziție pentru a ne pregăti pentru iarna 2009-2010.
Nu mai putem funcționa nici o oră pe actualul sistem de organizare. Este ultimul moment oportun de privatizare, întrucât astăzi Termica se află în echilibru, deși are datorii de încasat de la Primăria Suceava. Nu are credite restante, și în măsura în care nu se va privatiza, din cauza lipsei de lichidități există riscul ca Termica să înregistreze restanțe la credite, să intre în deficit financiar și lipsă de lichidități.
Prețul real al vânzării este de 105 milioane de euro
– Prețul real e 88 de milioane de euro?
– Chiar mai mult. Dacă punem toate obligațiile, inclusiv preluarea datoriei de 17 milioane de euro de la primărie, se ajunge cam la 105 milioane de euro. Am văzut că s-au făcut mai multe comentarii pe această temă, obligațiile unui investitor sunt foarte mari. Nu este foarte important prețul cu care se vinde o societate. Și în momentul în care s-a privatizat AMBRO, în 1996, FPS-ul a vândut societatea la vremea respectivă cu 3,3 milioane de dolari. Un membru de sindicat mi-a spus că dacă așa e situația, de ce nu dăm Termica pe 1 euro?
Importante sunt angajamentele pe care le ia investitorul, nu prețul plătit. El trebuie să facă investiții de minim 35 milioane de euro, să achite cele 12 milioane de euro pe care Termica le datorează băncilor, trebuie să asigure subvenția de 30% către populație, care, după calculele noastre, înseamnă 23 de milioane de euro, pe cinci ani. Investitorul are obligații undeva la 100 de milioane de euro.
Un domn consilier, domnul Donțu, dacă nu mă înșel, spunea că, în măsura în care dacă, Doamne ferește, nu se reușește privatizarea și Termica ajunge în faliment, dacă s-ar vinde activele de acolo, am lua tot 18 milioane de euro. E o judecată nu foarte sănătoasă. Mă interesează să salvăm Termica și patrimoniul de acolo, să avem o societate puternică de energie electrică și termică, să avem 1.000 de locuri de muncă, și, de ce nu, în jurul ei să renască o nouă zonă industrială în Suceava.
Am văzut speculații legate de dezvoltări imobiliare. Sunt niște aberații. Într-adevăr, Termica apare în patrimoniul Consiliului Local cu o suprafață de 150 de hectare, dar aceste 150 de hectare sunt întinse din oraș și până la gara Văratec. Sunt fluxuri de producție, fluxuri tehnologice. Probabil că 30% din teren este pe groapa de zgură. Nu văd suprafețe compacte mai mult de 2-3 hectare la un loc. Nu cred că vine un dezvoltator să facă blocuri de o parte și de alta a unei benzi de transport industrial. Sunt niște aberații.
Cine cumpără Termica trebuie să păstreze domeniul de activitate 17 ani
– Ce garanții avem că firma care va cumpăra Termica nu o va închide?
– Este obligatoriu să se păstreze domeniul de activitate pe perioada licenței, ceea ce înseamnă vreo 17 ani. Este obligatoriu să livreze energie electrică către municipalitate, iar municipalitatea e obligată să o cumpere. Sunt mai multe obligații în caietul de sarcini, de aceea eu zic că este echilibrat. În măsura în care nu se respectă obligațiile, se reziliază contractul și investitorul pierde toți banii.
– Firma care va veni va pune condiții proprii, pentru că dă mulți bani.
– Nu poate să vină cu condiții proprii. Condițiile nu se negociază.
– În aceste condiții, există riscul să nu găsim nici investitor.
– Există, mai ales că nu e un caiet de sarcini accesibil. Nu vrem să ne încurcăm cu un SRL, care are o căsuță poștală prin București. Condițiile de participare la licitație sunt destul de stricte, respectiv cifră de afaceri de 30 de milioane de euro, garanție bancară de 2 milioane de euro, și ca atare nu pot veni decât companii mari, interesate să dezvolte piața de energie. Există potențial geografic, geopolitic, și chiar de export în Moldova, posibilități prevăzute în studiul de consultanță.
Prețul gigacaloriei nu va exploda
– Firma care va cumpăra Termica va avea monopol și va putea impune un anume preț pe piață. Aceasta este o altă temere.
– Nu este adevărat. Monopolul poate să îl aibă în relațiile cu Consiliul Local. Noi suntem obligați să cumpărăm de la ei, ei sunt obligați să ne vândă nouă.
Ei se obligă să vândă cu 30% mai ieftin. Reglementările ANRSC cer aviz de la Consiliul Local. Nimeni nu cred că vine să facă afaceri din energie termică la Suceava. Noi trebuie să ajungem de unde am plecat. Când s-a proiectat această capacitate de producție la Suceava, avea ca obiect de activitate energie electrică, aburul tehnologic și abia la sfârșit energia termică către populație. Rentabilitatea investitorului trebuie să fie din dezvoltarea de capacități prin energie electrică. Acest lucru nu este posibil să-l facă Primăria. Retehnologizarea de acolo pentru a merge în regim de condensație de cogenerare presupune o investiție de 30 de milioane de euro, echipamente de natură electrică, iar Primăria nu-și poate permite acest lucru.
Noi rămânem în continuare cu partea de transport și distribuție care face parte din domeniul public și nu se poate privatiza. Suntem într-o oglindă, Primăria trebuie să facă investiție pe transport, distribuție, și se vor reduce pierderile din rețea de la 40% la 15%, iar investitorii trebuie să facă investiții de minim 35 de milioane de euro și să vândă energia cu 30% mai ieftin. Dacă prețul va fi mare, se vor descuraja consumatorii. Prețul trebuie să fie accesibil, ca să-i aducem înapoi pe consumatorii care au plecat de la sistemul centralizat, și acest lucru este posibil. Mă întâlnesc cu oameni racordați la centrale pe gaz care mi-au spus că în momentul în care Primăria va veni cu prețuri comparative cu cele de la gaz, abandonează centralele. Prețul la gaz a crescut, și siguranța e o problemă. Sunt convins că intenția investitorului este să dea energie la un preț cât mai ieftin, ca să atragă consumatori.
„Sunt 50% șanse să reușească privatizarea”
– Credeți că se va găsi un cumpărător cu condițiile impuse?
– Încerc să fiu optimist. Sunt 50% șanse să reușească privatizarea, dar putem fi cu inima împăcată că am încercat această variantă, care după părerea mea este singura. Vorbesc în calitate de economist, care știe să citească o structură de costuri, care are o experiență managerială, este singura soluție de a salva patrimoniul și locurile de muncă de acolo.
– Noul investitor poate va considera că trebuie să reducă numărul salariaților. Nu-i puteți impune să lucreze cu un anumit număr de oameni.
– Noi le putem impune să preia caietul de sarcini, cu condiții ferme la pachetul de sarcini. Este obligatorie, în primă fază, preluarea întregului număr de salariați și a contractului colectiv de muncă, iar în măsura în care se ajunge la situația de a se renunța la o parte dintre salariați, intervine contractul colectiv de muncă care este operațional, iar aici sunt prevăzute și salarii compensatorii în caz de disponibilizări.
„Sperăm să fim un caz reușit de privatizare”
– Aproape toate privatizările din România s-au finalizat prost. Nu există riscul ca și această privatizare să fie una ratată?
– Mai sunt și privatizări care s-au finalizat bine. Avem un caz la Ploiești, unde o centrală asemănătoare este în proces de privatizare reușit, au o gigacalorie ieftină. Sperăm să fim și noi un caz pozitiv.
– Care este termenul limită pentru vânzarea societății?
– În măsura în care se respectă foaia de parcurs, această licitație de vânzare cu strigare va avea loc pe 10 aprilie.
– Dacă până atunci nu există nici un investitor?
– Ne vom așeza la masă cu sindicatele, salariații, conducerea Termica și Consiliul local. Repet, nu mai putem funcționa nici o oră în actuala structură funcțională. Sunt directive UE, se indică să se intervină la consumatorii finali. Cei de la UE nu găsesc normal să dea subvenție la combustibil pentru a produce energie termică, atâta timp cât la consumatorul final 50% din energie se pierde.
Trecerea în conservare va aduce disponibilizări de personal la Termica
– S-a făcut o evaluare referitor la costurile pentru reabilitarea CAF-urilor?
– Nu. În măsura în care se va ajunge acolo, trebuie făcute lucrări premergătoare, pentru iarna viitoare.
– Oamenii vor fi preluați de la Termica în acest caz?
– Cu siguranță nu pot să încapă toți oamenii acolo. Dacă trecem în conservare Termica, nu se poate prelua întregul personal, dar acest lucru rămâne să-l discutăm la momentul oportun.