Privatizarea dializei ar aduce statului un câștig în jur de 30 de milioane de euro pe an, asigurând accesul bolnavilor cu insuficiență renală la tratamente eficiente și condiții medicale civilizate, a fost concluzia seminarului cu tema „Strategia de privatizare a unităților de dializă din România”.
Autoritățile publice au recunoscut faptul că privatizarea dializei trebuie continuată prin dublarea numărului unităților de profil, paralel cu dezvoltarea programului de prevenție, în condițiile în care unul din zece oameni suferă de o boală cronică de rinichi. În opinia profesorului Alexandru Ciocâlteu, privatizarea este singura modalitate de înlocuire a aparaturii de dializă uzată din centre. „Dacă nu privatizăm, ne putem trezi cu situații de genul în care bolnavii cu insuficiență renală nu ar mai putea fi tratați. În prezent, costul tratamentului în sistemul privat este mai mic decât cel în sistemul public, fapt care ar permite tratarea unui număr mai mare de pacienți, a mai spus directorul Spitalului „Sf Ioan” din București.
Vasile Cepoi, director general al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate recunoaște că privatizarea va crește calitatea dializei și susține extinderea acesteia.
La nivel național există 65 de unități de dializă, 57 (88 la sută) fiind amplasate în incinta spitalelor, majoritatea în cele județene. Externalizarea unităților de dializă trebuie să prevadă noi locații pentru unități de dializă, dar numai pornind de ce unitățile existente, adică să fie creat un centru nou, complementar celui existent.
În respectivele unități există 762 de aparte, din care 161 au un grad de uzură mai mare de sută la sută, 87 între 80 și sută la sută, 126 între 60 și 80 la sută și 158 între 40 și 60 la sută. Valoarea aparaturii care trebuie înlocuită de urgență este de peste 4,5 milioane de euro, reprezentând a treia parte din valoarea totală inițială.
Unitățile în care este necesară înlocuirea a mai mult de jumătate din valoarea aparaturii sunt în situația de a nu mai asigura calitatea tratamentului, de aceea necesitatea înlocuirii aparaturii uzate impune privatizarea urgentă, ca singură soluție, a declarat, cu aceeași ocazie, Gabriel Mircescu, copreședintele Comisiei de nefrologie a Ministerului Sănătății.
În prezent, spitalele sunt integral proprietarele aparaturii din dotare numai în 25 de unități, (38 la sută) , iar 53 din spitale dețin mai mult de jumătate din valoarea aparaturi, iiar în alte cinci unități spitalele dețin între 50 și 27 la sută din valoarea acestora. Totodată, există șapte unități în care toată aparatura are alt proprietar decât spitalele.
Numărul mediu al bolnavilor tratați pe un aparat de dializă funcțional este de șase. De aici reiese că în cea mai mare parte a unităților se lucrează în trei și patru ture de bolnavi, ceea ce reduce calitatea vieții acestora. De aceea, strategia de privatizare trebuie să țină seama de faptul că numărul de bolnavi pe un aparat, pentru un program în două ture, este de patru. În aceste condiții, trebuie acordată prioritate la privatizare unităților care tratează mai mult de cinci bolnavi pe aparat de dializă.
Costul tratamentului substitutiv renal este deosebit de ridicat în toată lumea, de aceea ar fi indicată extinderea activității de transplant. Strategia de privatizare a unităților de dializă din România trebuie să urmărească menținerea în funcțiune a rețelei de dializă, înființarea de noi unități de profil care să permită controlul costurilor tratamentului de dializă, tratarea unui număr mai mare de bolnavi și să asigure premise pentru creșterea calității tratamentului.
Seminarul a fost organizat de cotidianul Adevărul și au participat atât șefii primelor unități private de dializă, cât și medici care lucrează în sistemul public de sănătate, reprezentanți din conducerea Ministerului Sănătății și ai Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.
