Mulți dintre prietenii care mă vizitează rămân surprinși de felul în care urmăresc eu acasă două programe simultan, pe două televizoare. Cred că e chestie de obișnuință, dar și de poziționare a acestora: puse unul deasupra celuilalt, treaba e bună. Rău era când experimentam chestia asta, așezându-le unul lângă altul, de nu mai înțelegeam nimic și încurcam echipele între ele, de ajunsese Zidane de la Real să înscrie pentru Manchester! Unde vreau să ajung? Păi, la transmisiile de sâmbătă din Bundesliga: și antrenat la simultane ca mine să fii, și tot dai în bâlbâială când te comută de la Hanovra la Berlin și de aici la Gelsen-Kirchen (că Shalke 04 de acolo e) și tot așa preț de 90 de minute. Ori poate erau transmisii de la Bremen și Hoffenheim!? Că zău dacă mai știu, din moment ce într-un loc se făcuse de 0-5, în ălălalt 2-2, iar dincolo nu reușea nimeni să înscrie! Dar, de fapt, ce importanță are asta, din moment ce spectacolul a fost total, golurile-superbe, iar lupta din fiecare partidă, inclusiv aia de 0-5, era de povestit la strănepoți! Iar ca nebunia să fie deplină, la vreo trei ore după asta, ni s-a mai oferit un simultan: cel din Belgia, dintre Anderlecht și Standard, cu un Loți Boloni care te face să nu-ți fie rușine că ești român, chiar dacă naționaliștii „de meserie” ar putea obiecta. Printre aceste picături de fotbal pe viață și pe moarte, inevitabil am luat și niște doze de bambilici neaoș, din care am desprins o concluzie cât se poate de realistă, anume că oricât de obositoare ar fi o transmisie de trei partide simultan, tot mai obositor e să te toot uiți la un singur meci de la noi, în care niște mămălogi târâie și împing „obiectul” cu o silă infinită. Iar la urmă, indiferent despre care meci (chiar, care meci!?) e vorba, apare câte un dobitoc de oficial (ultimul sosit, Chivorchian, după Dinamo-Poli) care o zice paia adâncă cu „adversaru’ și-a dorit mai mult victoria!”, urmat îndeaproape de maimuța TV (ultima sosită, aia de la „Realitatea”) care hop și ea pe un fotbalist de la Poli: „Crezi că Dinamo și-a dorit mai mult victoria?”!!! N-avem doar fotbalul pe care-l merităm, ci și televiziunea.


