“Printre pășuni și păduri…”

“Printre pășuni și păduri…”
„De la Dărmănești trenul urcă parcă tot mai greu. Linia ferată trece printre pășuni și păduri. În curând este Cacica. Lași în urmă ferăstraie, te întâlnești cu vagoane pline de lemne și scânduri. Bogăția pădurilor coboară spre șes și spre țările îndepărtate. Ajungi la Gura Humorului. E o voiciune de culori în acest orășel vesel, încadrat de munți grei cu cetină deasă. În mijlocul văii șerpuiește Moldova limpede și plăcută. Pe căldurile lunii iulie îți vine să faci o baie la fiecare cinci minute. Gura Humorului este situat la 500 m înălțime, oraș climateric de cea mai frumoasă așezare și cu deosebit efect pentru refacere și odihnă. La o depărtare de 4 km. spre sud se află mănăstirea Voroneț, monument dintre cele mai mari de artă, ridicată din verdele munților Moldovei spre slava neamului și tăria bisericii ortodoxe”.
„Suceava”, Anul I, nr. 50, 7 Iulie 1939.
„Rememorări”
„Și a fost, cîndva, la Fălticeni, un parc. Copaci falnici, umbră, aer, mireazmă de tei, un pavilion cochet, bănci, iar în chioșc fanfara cînta. Întîi a venit o dispoziție pentru prohibirea vînzării de băuturi spirtoase la pavilion, întrucît cheflii strică liniștea bolnavilor din spitalul de-alături. Apoi a venit nepăsarea care a ros chioșcul, a schilodit băncile, a întinat aleile și a lăsat ciorile, toate ciorile din oraș, să năpădească arborii. Cîte-un chefliu, spun bolnavii, era, cîteodată, nostim. Ciorile-s doar gălăgioase, cumplit de gălăgioase, Cît despre pavilion, el moare încet, dar implacabil, cu fiecare fereastră care i se răpește, cu fiecare scîndură ce i se smulge, lăsat în voia vînturilor și a…descurcăreților”.
„Zori Noi”, Anul XXIII, nr. 6708, Suceava, Vineri 11 iulie 1966.