Prozatorul și dramaturgul Mircea Radu Iacoban, care în anul 1969 a înființat Editura „Junimea” (pe care a condus-o vreme de zece ani) a scos recent de sub tipar, marcând astfel patru decenii de când această editură ieșeană își poartă cu onoare blazonul în literatura română, un nou volum în care adună, selectiv, o serie de texte publicate pe parcursul câtorva ani. O carte „născută (aproape toată) în paginile ’Monitorului de Suceava’”
Ca și în precedenta sa carte, „Să vezi și să nu crezi!” (Editura „Mușatinii”, Suceava, 2006), volumul, intitulat „Printre cărți”, cuprinde, în mare parte, texte publicate în „Monitorul de Suceava”, unde autorul împarte, fratern dar alternativ, „Colțul condeierului” cu ieșeanul Cătălin Mihuleac.
De fapt, așa cum scrie Mircea Radu Iacoban în dedicația olografă, de pe pagina de gardă a volumului oferit redactorului șef al cotidianului nostru, este o carte „născută (aproape toată) în paginile ’Monitorului de Suceava’”.
Așa că, cititorul care vrea să afle cine a fost și ce a făcut arboreanul Toader Hrib, cum se vorbea în șoaptă și se pășea pe vârfuri pe culoarele cenzurii (Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor), sau cum a apărut la Editura „Junimea” (acum 30 de ani) prima carte cu litere latine a unui scriitor basarabean (Grigore Vieru), va răsfoi cu interes primul segment al cărții, cu genericul „Zece ani la Junimea”.
Consemnările și considerațiile conțin toate „ingredientele” pentru a fi captivante
Cel de-al doilea segment, „Din perspectiva colecției Eminesciana”, scanează secvențe difuze din istoria Eminovicilor (despre Aglae, sora poetului, ale cărei rămășițe pământești au fost scoase din cavoul din Cernăuți și…aruncate la groapa de gunoi a cimitirului) sau vizează nume care s-au raportat „detectivistic” la biografia lui Eminescu (de la prof. Nicolae Georgescu, care „scrie serios și documentat, argumentat și cu nerv”, și care nu poate fi încadrat în categoria vânătorilor de senzațional, până la…”catastrofa de Andrei Gheorghe”, care, într-un „naiv-penibil filmuleț polițist”, hamletiza cu…creierul (!?!) „lui Eminescu” în palmă).
Cel mai dilatat segment, care a dat și titlul volumului, ne poartă printr-un labirint de lecturi din care autorul extrage esențe.
Fie că este vorba de „Însemnări pe marginea anilor” de Ilie Cofus, de „Jurnalul unei fete greu de mulțumit” de Jeni Acterian, de „Rusia lui Putin” a Annei Politkovskaia sau de „Manualul de sinucidere” al „suceveanului ardelenizat” Radu Mareș, consemnările și considerațiile conțin toate „ingredientele” pentru a fi captivante.
