După momentul citirii celor cinci molitve (două pentru mamă și trei pentru copil) urmează ritualul îmbisericirii copilului, adică închinarea lui la sfintele icoane, cu introducerea în sfântul altar și atingerea de colțurile sfintei mese, dacă este băiat, iar numai la icoane, dacă este fată. Preotul ia copilul, face cu dânsul semnul Sfintei Cruci spre răsărit, zicând: „Se îmbisericește robul (roaba) lui Dumnezeu (numele copilului), în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh…”, apoi îl închină la icoane, rostind imne în cinstea sfinților. Despre Mântuitorul adus de Maica Domnului la templu ne spune Sfânta Evanghelie că a fost purtat în brațe de către Dreptul Simeon. Prin analogie cu cele petrecute la Ierusalim, se săvârșește întreaga procesiune a îmbisericirii pruncului până în momentul așezării lui în fața ușilor împărătești. Ritualul intrării în biserică are importante semnificații. Mama care a dat viață copilului vine în sfânta biserică și în numele familiei aduce pe cel nou-născut ofrandă lui Dumnezeu, închinându-l la altar. Prin acest act copilul intră în legătură cu marea comunitate de viață și de iubire pe care Fiul lui Dumnezeu întrupat o alcătuiește împreună cu credincioșii Săi. Pruncul este introdus într-o lume nouă pe care a creat-o Domnul Hristos, răscumpărând-o cu Sângele Său. Prin formula de îmbisericire rostită de preot, pruncul este primit între membrii Bisericii, în calitate de „catehumen” sau de „chemat”.
Prin rugăciunile rânduielilor legate de naștere și Botez este invocat Dumnezeu pentru iertarea păcatelor, binecuvântarea și sfințirea mamei, pentru creșterea sănătoasă a copilului nou-născut. Ele transmit certitudinea că totul s-a îndeplinit cu binecuvântarea și cu ajutorul lui Dumnezeu și al Bisericii, că atât mama, cât și copilul au intrat sub aripa ocrotitoare și sfințitoare a lucrării Sfântului Duh.
(pr. Gheorghe MIHĂILĂ, sursa: www.ziarulumina.ro)
