Prin puterea Crucii faptele și credința noastră capătă sens

„Și zicea către toți: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să-Mi urmeze Mie; Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde; iar cine-și va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui. Că ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, de acesta și Fiul Omului se va rușina, când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. Cu adevărat însă spun vouă: Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu.” (Luca 9, 23-27)
Domnul Iisus Hristos, după ce a vorbit ucenicilor Săi despre pătimirile și Învierea Sa, le-a arătat care este calea de parcurs în această viață. Finalitatea acestui drum trebuie să fie viața din Împărăția lui Dumnezeu. Mântuitorul nu forțează pe nimeni, ci lasă fiecăruia dintre noi libertatea de a alege momentul când pornim pe calea mântuitoarelor Sale învățături. În acest demers avem nevoie de voință și determinare pentru a putea deveni autentici fii ai lui Dumnezeu. Următori ai Domnului Hristos nu putem fi fără Cruce. Sfânta Cruce este cea care ne transformă din ins în persoană, din muritor în nemuritor. Prin puterea Crucii faptele și credința noastră capătă sens. Ea trebuie dusă cu responsabilitate, demnitate și cu smerenie. Sfânta Cruce este armă și scut, veșmânt și hrană, lacrimă și bucurie. Sfântul Atanasie cel Mare așa ne învață: „Domnul Hristos a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârșit îmbrățișându-ne”.
Să mărturisim mereu credința noastră în Hristos
„Și când Se ruga El singur, erau cu El ucenicii, și i-a întrebat, zicând: Cine zic mulțimile că sunt Eu? Iar ei, răspunzând, au zis: Ioan Botezătorul, iar alții Ilie, iar alții că a înviat un prooroc din cei vechi. Și El le-a zis: Dar voi cine ziceți că sunt Eu? Iar Petru, răspunzând, a zis: Hristosul lui Dumnezeu. Iar El, certându-i, le-a poruncit să nu spună nimănui aceasta, Zicând că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de către bătrâni și de către arhierei și de către cărturari și să fie omorât, iar a treia zi să învieze.” (Luca 9, 18-22)
Ce răspuns vom da atunci când Domnul Iisus Hristos ne va întreba personal: „Tu cine zici că sunt Eu?” Ce credem noi despre El, despre învățăturile Sale, pătimirile, răstignirea, Învierea și Înălțarea Sa la cer? Unii din ignoranță sau din rea-voință se vor eschiva a da un răspuns direct la aceste întrebări. Însă, ce credem noi, cei care suntem botezați în numele Sfintei Treimi? Pentru noi, Cine este Iisus Hristos? În Sfânta Evanghelie putem descoperi autentice mărturii despre Domnul Hristos, cum S-a născut și de ce a venit în lume, ce și cum a învățat pe oameni, cine au fost cei ce L-au urmat și cine au fost cei ce I-au dorit moartea; cum a înviat din morți și cum S-a înălțat la ceruri. Toate acestea s-au scris și au rămas peste veacuri pentru ca noi să știm Cine este Dumnezeul nostru și să ne întărească credința în misiunea Sa mântuitoare. Sfântul Clement Alexandrinul așa ne învață: „Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut Om, pentru ca tu să înveți de la un Om cum poate omul deveni dumnezeu”.
Cine este mai mare să slujească celor mai mici
„Puneți în urechile voastre cuvintele acestea: Căci Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. Iar ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei ca să nu-l priceapă și se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt. Și a intrat gând în inima lor: Cine dintre ei ar fi mai mare? Iar Iisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine, Și le-a zis: Oricine va primi pruncul acesta, în numele Meu, pe Mine Mă primește; iar oricine Mă va primi pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toți, acesta este mare. Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învățătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni și l-am oprit, pentru că nu-Ți urmează împreună cu noi. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriți; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi.„ (Luca 9, 44-50)
Ucenicii L-au întrebat pe Domnul Iisus Hristos: Cine este cel mai mare între ei? Fiind și ei oameni, se interesau care este locul fiecăruia în fața Domnului Hristos și care ar putea fi locul lor în Împărăția Lui. Premisa de la care au plecat ei era una păguboasă și neconstructivă: doreau și căutau o anumită ierarhizare prin excludere și nu prin comuniune. Însă Domnul Hristos le-a spus: „Cine este mai mic între voi, acela este mai mare!” Și le-a dat ca exemplu un copil. Deci, cine voia să fie mai mare era necesar să fie nevinovat, sincer și curat, așa ca și sufletul unui prunc. Să fim cu luare aminte: funcțiile și măririle vremelnice nu trebuie să ne dezumanizeze. Nu suntem zei, ci simpli muritori. Sfântul Ioan Gură de Aur așa ne învață: „Dacă vrei să te folosești de întâietate, cedeaz-o mereu altora!”
(Pr. Dumitru Păduraru, sursa: Ziarul Lumina)