Prin pocăință, omul poate schimba hotărârea lui Dumnezeu

„În orice caz, pocăința este mare lucru. Noi încă n-am înțeles că omul prin pocăință poate schimba hotărârea lui Dumnezeu. Acesta nu-i lucru mic, ca omul să aibă o astfel de putere.
Faci rău? Dumnezeu îți dă o pălmuță. Spui „Am greșit”? Se oprește și-ți dă binecuvântări. Adică, atunci când copilul cel neastâmpărat își vine întru sine, se pocăiește și este mustrat de conștiința sa, tatăl lui îl răsfață cu dragoste și îl mângâie. Israeliții, deoarece s-au depărtat de poruncile lui Dumnezeu, au trăit în robie 75 de ani. Și în cele din urmă, atunci când s-au pocăit, apare împăratul Cirus, care s-a arătat mai bun decât fiii lui Israel, ce au spurcat cele sfinte pe care le aveau pentru jertfe. Dumnezeu i-a schimbat mintea și l-a făcut să creadă în Dumnezeul Cerului. Astfel, acela a lăsat pe israeliți liberi, le-a dat bani, lemne pentru Templu, le-a făcut zidurile Ierusalimului și a arătat o astfel de bunătate și o astfel de evlavie, ce nu le-au arătat într-un anumit fel nici israeliții (Ezdra 1, 1). Și toate acestea pentru că poporul s-a pocăit și s-a schimbat (Ezdra 8, 88-92). Cât de mult ajută pocăința ca să facă să dispară răul!
Să citiți toate Cărțile Macabeilor. Sunt foarte puternice. Ce poruncă dăduse împăratul! Ca elefanții să calce pe israeliți. S-au dus ceilalți, au pregătit ceremonia, au adăpat 500 de elefanți cu vin tare și tămâie ca să-i întărâte și așteptau pe împărat să vină ca să înceapă spectacolul. Dar împăratul uitase porunca ce o dăduse. Se duce îngrijitorul de elefanți să înștiințeze pe împărat, pentru că acela încă nu apăruse. „Împărate”, îi spune, „te așteptăm. Toate sunt gata, elefanții, iudeii și cei chemați așteaptă”. „Cine v-a spus să faceți un astfel de lucru?” le spune. Strigăte, amenințări… Și aceasta nu s-a făcut o dată, ci de trei ori (III Macabei 5, 1-35). Oare a fost un lucru mic ca împăratul să uite porunca ce-o dăduse el însuși? Și nu numai aceasta, ci în cele din urmă și-a schimbat toată purtarea sa față de iudei. Toată cheia aici este: să se pocăiască lumea”.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a doua, Editura Evanghelismos, sursa: Doxologia.ro)