Prin pădurea de cuvinte

Drink. Cultura este, se spune adesea, ”sarea pământului”, așa că e normal ca oamenii de cultură să bea mai mult ca alții.
Iubire.De fapt… chiar… ce e iubirea!? Am întrebat un profesor: Ce e iubirea? – Nu am studiat așa ceva… Nu este o disciplină curriculară. Am întrebat un șofer: Ce e iubirea? – Nu cunosc strada asta… Sorry! Am întrebat un copil: Ce e iubirea? Nu știu – încă – jocul ăsta… Am întrebat un nebun: Ce e iubirea? – E ceea ce m-a făcut să ajung așa…
Poligamie.Una dintre nevestele mele era din Thailanda. A murit de cancer la prostată.
Politică. Politica e curvă. Deci, normal… nu e pentru femei.
Smirnov (Igor). Slugoiul transnistrean de tristă amintire s-a născut pe 23 octombrie 1941, în regiunea Habarovsk din estul Siberiei. Era fiul unui activist de partid și al unei ziariste, familia mutându-se în Ucraina, după ce Smirnov-senior fusese promovat prim-secretar al unui comitet raional de partid. În 1952, acesta va fi arestat și condamnat la 14 ani de muncă silnică. După moartea lui Stalin, în 1953, Nikolai Stepanovici a fost eliberat, iar familia – ce avea 3 fii – s-a mutat în Rusia Centrală, în apropiere de Munții Urali. Igor Smirnov a început să lucreze ca lăcătuș, în 1959, în 1960 s-a căsătorit cu o tânără ingineră, iar după ce a efectuat stagiul militar și-a continuat studiile la fără frecvență începute în 1960, obținând diploma de inginer TCM în 1974. În 1987 a fost transferat în RSS Moldovenească, ca director al fabricii Elektromaș din Tiraspol. Smirnov a fost ”capul răutăților” declanșate în 1991 de separatiștii din Transnistria, cu sprijinul militar și logistic asigurat de liderii Armatei a 14-a, precum generalul Alexandr Lebed (20.000 de soldați, inclusiv 4.000 de mercenari cazaci, plătiți de Moscova cu 3.000 de ruble pe lună). După 19 august 1991 (data puciului de la Moscova), liderii așa-zisei ”Republici Nistrene” solicită populației să-i sprijine pe puciști, în vederea menținerii URSS. În timpul luptelor de pe Nistru (1991-1992), o mie de oameni au fost răniți sau uciși, iar 130.000 au fost strămutați sau au solicitat refugiu în alte țări. Unii lideri separatiști, cum ar fi Igor Smirnov și G. Pologov, sunt arestați de către forțele moldovenești și aduși la Chișinău de câțiva luptători ai Frontului Popular, dar au fost eliberați de președintele Mircea Snegur, la presiunile Moscovei. De asemenea, Tiraspolul a amenințat cu întreruperea furnizării de gaz și electricitate către restul Moldovei. În 2004, UE l-a inclus pe Smirnov pe lista persoanelor indezirabile. El și soția lui sunt cetățeni ruși, pașapoartele lor fiind emise de Ambasada Rusiei la Chișinău, în ianuarie 1999. Familia Smirnov are doi fii: Vladimir (născut în 1961), președinte al Comitetului de Stat al Vămilor cu rang de ministru – de fapt ”patron” al traficului ilegal de mărfuri, inclusiv armament -, și Oleg (născut în 1967), deputat în Sovietul Suprem, deținător al lanțului de magazine Sheriff, al stadionului echipei Sheriff Tiraspol, fiind și președintele filialei transnistrene a băncii Gazprombank. Din anul 2011, Igor Smirnov nu mai exercită nicio funcție de stat, fiind succedat de Evgheni Sevciuk, actualul președinte al așa-zisei ”Republici Moldovenești Nistrene”.
Tezaur. O asemenea prețuire și păstrare – ca cea cuvenită unui inestimabil tezaur – ar merita exprimări populare precum cele ce urmează (culese de Artur Gorovei din Bucovina, remarcate succesiv de Lucian Blaga și Andrei Pleșu): „Femeia care vrea să se facă frumoasă să se spele cu apa din care a băut curcubeul”. Ori: „Lemnele pe care le arzi iarna își pun noaptea frunzele pe fereastră”.
Urmări.Căderea Zidului Berlinului le-a făcut, mi se pare, culoar de înaintare celor de după Marele Zid Chinezesc.
Hoți.„Pe la începutul secolului trecut, cercetătorul I.A. Candrea a cules din Cămărzana, Țara Oașului, o strigătură plină de amărăciune: «Cântă cucuʼ prin pădure / Cine-o furat să mai fure, / Pe păgubaș să-l spânzure». Desigur, era țâpurită, adică strigată, solo voce, să se audă. Și era adecvată prin conținut unor realități de acum mai bine de un secol. Strigătura nu și-a pierdut însă actualitatea. Se vede asta foarte bine, e suficient doar să ne uităm în jur. Dar dacă atunci era doar strigată, azi e acompaniată. La trompetă. La trompete, mai exact. La trompetele partidelor.” (Ioan Nistor)