Ceea ce se întâmplă zilele acestea la Londra scapă înțelegerii celui care se crede la adăpostul civilizației. Trebuie să ne fie clar, atunci când efectiv va fi stârnit, de foame sau de ură, omul modern va străbate în galop veacurile. Înapoi, către obscurantism. Ne vom linșa unii pe alții și pentru mai puțin decât o bucată de pâine, pentru iluzia unei bucăți de pâine. Poate că progresul însuși nu e decât o iluzie. Deja s-a văzut cum se poate pune pe butuci marele stat de drept american când cu inundațiile din New Orleans, în urma uraganului Katrina. Iar acum Londra, cu iminența instituirii stării de urgență din cauza propriilor cetățeni. La Londra, nu în lumea a treia! Că un meci de talia unuia ca Anglia-Olanda a fost anulat, că Premier League va începe fără cartierul Tottenham pe hartă aproape că nu mai este relevant. Poate că însăși corectitudinea asta politică ne alienează. Drepturile omului se întorc împotriva omului. Ditamai poliția londoneză are comportament vegetativ pentru a nu fi acuzată de cine știe ce atitudine antidemocratică. În vremea asta, bunurile altor cetățeni sunt distruse, cetățenii înșiși sunt tâlhăriți, ba chiar unii agresori cad victime propriului grup. Căci animalele de pradă aflate în cârdășie conjuncturală se pot întoarce și unele împotriva celorlalte. În vremea asta, Rooney, un tip pe care un anume talent l-a scos din cartierele de baștină ale „protestatarilor” cu glugi și căști de motocicletă, trimite mesaje pe Twitter prin care cere încetarea violențelor. În 1990 Twitter-ul nu exista, dar tricolorii noștri cereau și ei, de la Italia Novanta, încetarea manifestației violente – așa era prezentată de televiziunea cea liberă – din Piața Universității. Nici atunci forțele de ordine n-au intervenit, deși sunt convins că și-ar fi dorit. A găsit atunci Iliescu o metodă pentru a se păstra ca nufărul. Dar rezultatul a fost același, întoarcerea în grotă.
Cam puțin fotbal astăzi, bine totuși că mai avem pâine!
