Prin ce se dovedește dragostea creștină?

Dragostea creștină, atât dragostea de Dumnezeu cît și cea către aproapele se dovedește prin faptele bune, precum: milostenia, ajutorarea celor din nevoi, primirea de străini, mângâierea și cercetarea celor suferinzi, susținerea celor slabi, ascunderea defectelor altora, iertarea celor ce ne-au supărat, rugăciunea pentru binele altora, jertfirea de sine pentru alții etc.
Ce este deznădejdea și care sunt urmările ei în viața omului ?
Deznădejdea este pierderea încrederii în bunătatea și milostivirea lui Dumnezeu. Ea este un păcat împotriva Duhului Sfânt. Deznădejdea este a unsprezecea treaptă a păcatului, după învățătura Sfântului Nicodim Aghioritul. Urmările deznădejdii duc pe om la a douăsprezecea treaptă a păcatului, care este sinuciderea, asemenea lui Iuda.
De ce își pierd unii oameni nădejdea mântuirii și ajung la sinucidere?
Omul ajunge la sinucidere mai ales din cauza necredinței, a mândriei, a deznădejdii, a fricii, a răzbunării și a lipsei unui duhovnic bun.
Cum trebuie combătute păcatele deznădejdii și ale sinuciderii? Ce ne învață Sfinții Părinți în această privință? Pot fi pomeniți la sfintele slujbe asemenea oameni?
Păcatul deznădejdii și gândul sinuciderii se vindecă prin rugăciunea cea stăruitoare. Orice rugăciune stăruitoare este lecuirea deznădejdii și întărirea nădejdii” (Sfântul Ioan Scărarul, Cuvântul 28). Iarăși, omul se întărește împotriva deznădejdii prin spovedanie și împărtășirea cu Sfintele și dumnezeieștile Taine; cei sinuciși nu pot fi pomeniți la nici un fel de rugăciune, nici acasă, nici la Sfânta Biserică, afară de cazul că au fost demenți, bolnavi grav de nervi (Pravila Bisericească de Protos. Nicodim Sachelarie, pag. 291-292).
Ce este dragostea creștină, în câte părți se împarte și cum se naște ea în inima credinciosului?
Dragostea, în înțeles mai larg, este năzuința omului spre tot ce este bun și frumos, spre tot ce este vrednic de dorit. Dragostea creștină este puterea dumnezeiească revărsată în inima credinciosului prin Taina Sfântului Botez, prin care acesta are năzuința adâncă și curată către Dumnezeu, bunul sau cel mai de preț și dorește din toate puterile sufletului unirea cu El și împlinirea voinței Lui, jertfind în caz de nevoie orice bun pământesc (Învățătura de credință Ortodoxă, pag. 314). Dragostea dumnezeiască se împarte în două trepte și anume: O dragoste care se câștigă prin toate faptele bune, mai ales prin rugăciunea curată a inimii, iar a doua este dragostea ca energie divină necreată, ca dar de sus.
Ce fapte bune sporesc dragostea creștină și ce păcate o împuținează mai mult?
Toate faptele bune ajută pe om să sporească în dumnezeiasca dragoste, dar mai mult decât toate rugăciunea cea curată. Căci prin aceasta „strigând omul către Dumnezeu, ies afară toate cele ce sunt”. Cel mai mare păcat care împuținează și izgonește de la noi dragostea cea dumnezeiească este ura” care este egală cu uciderea de om”. Apoi iubirea de sine, mândria și zgârcenia.
Care sunt fiicele dragostei creștine?
Fiicele dragostei creștine sunt toate faptele bune, începând cu sfânta rugăciune. Rugăciunea este și mamă și fiică a iubirii.
Ce este ura, din ce pricină se naște ea în inima omului și cum poate fi combătută?
Ura, ca și celelalte patimi, se naște din iubirea de sine, egoismul, care este maica și rădăcina tuturor păcatelor, după sfinții Ioan Damaschin și Efrem Sirul. Iar iubirea de sine este” iubirea nerațională față de trup” după Sfântul Maxim Mărturisitorul (Filocalia, vol. II, pag. 67). Ura este ucidere de om (I Ioan 3, 15). Ura este permisă numai împotriva diavolului și a păcatului (Psalm 96, 11; Pilde 8, 13; Amos 5, 15). Ura este permisă asupra nedreptăților, după cuvântul psalmistului „nedreptate am văzut și m-am scârbit”. Creștinii trebuie să urască minciuna (Psalm 118, 163); trebuie să urască căile nedrepte (Psalm 118, 104) , precum și „adunarea păcătoșilor (Psalm 25, 5). Trebuie să urască sfatul celor ce urăsc pe Dumnezeu (Psalm 138, 21-22). Ura se biruiește prin dragostea de Dumnezeu și de aproapele, iar dragostea de Dumnezeu o câștigăm prin toate faptele bune, dar mai ales prin rugăciunea cea curată.
(www.crestinortodox.ro)