Prin ce este important Soljenițîn?

„A fost unul dintre primii care a vorbit cu voce tare despre caracterul inuman al regimului stalinist și despre cei care l-au cunoscut, dar n-au fost zdrobiți de el”, spunea Mihail Gorbaciov despre scriitorul Alexandr Soljenițn, cel care, prin opera sa literară, în toiul dezghețului destalinizant din timpul lui Nichita Hrușciov, reușea să tulbure simpatiile prosovietice ale multor cercuri politice mondiale prin denunțarea regimului concentraționar bazat pe frică și teroare.
A însoțit statul sovietelor, atras de mitul revoluției, luptând pe front până la zdrobirea regimului nazist, însă nu a pregetat să o rupă cu regimul stalinist, criticând aspru și pe față strategiile criminale ale lui Stalin și abuzurile armatei și ale politicienilor ruși făcute după căderea Berlinului. Pentru curajul său civic, pentru curajul de a-și afirma liber opiniile într-un stat polițienesc, a fost condamnat la opt ani de închisoare și trimis într-un lagăr din Kazahstan în 1945. Avea doar 27 de ani…
O carte de căpătâi este „Arhipelagul Gulag”, un studiu monumental despre lagărele staliniste, despre Gulag. Scriitorul denunță partidul unic și ideologia acestuia, care permite „oamenilor să facă rău, asigurându-i însă că lucrează în numele binelui”. Pentru acuzele întemeiate aduse puterii staliniste în această carte, care va fi publicată în premieră la Paris în 1973, partidul-stat decide să-i retragă cetățenia și să-l expulzeze în Occident.
Cu toate că mesajul antitotalitar al lui Soljenițîn a fost atât de critic și de documentat, Paul Cernat remarca faptul că „nu cred că suntem pregătiți, afirmă el, pentru a-i înțelege mesajul moral, spiritual și literar. Suntem prea meschini pentru asta”.
Exilul lui Aleksandr Soljenițîn începe prin Germania și Elveția Exilul lui Aleksandr Soljenițîn începe prin Germania și Elveția, apoi trece în Statele Unite, unde scriitorul se stabilește în Vermont. Dar modul său de viață rămâne cel al unui ortodox conservator care, după rapida decepție pe care o încearcă în fața societății de consum, devine unul din criticii acesteia.
Din figura cea mai importantă a luptei anticomuniste, Alexandr Soljenițîn devenea și una din figurile cele mai critice ale societății de consum. După 20 de ani de exil, se întoarce în noua Rusie în 1994, dar și aici, adesea pesimist, nu își găsește locul în realitatea postcomunistă, criticându-i pe liderii ruși, inclusiv pe Putin, că încurajează numai oligarhiile, dar nu fac nimic pentru democrație. Acesta este momentul în care devine evident pentru disidentul și scriitorul rus faptul că idealurile politice actuale nu au, de fapt, ca miză principală, instaurarea unei reale democrații, benefică pentru popoare. Demagogia, populismul, politicianismul și corupția ucid peste tot în lume și în fașă tentativele promițătoare ale politicienilor de a construi o societate mai bună. Acestea au și fost, de fapt, primele cuvinte pe care Soljenițîn le-a spus pe aeroport, în 1994, atunci când revenea din Statele Unite ale Americii pe pământul Rusiei : « M-am întors acasă la Rusia mea. (Rusia, nu URSS, subl.mea). Excesul de autoritate nu este bun, dar nici excesul de libertate. Omenirea va trebui să inventeze un alt sistem, care să slujească omul cu adevărat ».
Peste tot pe unde a pribegit, Alexandr Soljenițîn s-a situat de partea intereselor reale ale omului liber. Crezul său : libertatea și Sfânta Maică Rusia. Până în ultima clipă a vieții sale, scriitorul a dus o luptă continuă împotriva decăderii morale și spirituale a poporului rus. Vindecarea de politic l-a plasat în perspectiva cea mai onorantă pentru un intelectual și om de litere : cultura poporului său, critica despoților, salvarea omului prin iubire creștină.